91
Ce vrea să spună Pavel când afirmă că i-ar plăcea „să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”?
Ángel Manuel Rodríguez
fost director,Institutul de Cercetări Biblice
Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. (2 Corinteni 5:8)
Acest text a fost interpretat în diferite feluri, însă cea mai întâlnită interpretare se aliniază conceptului potrivit căruia după moarte ar exista o stare intermediară conștientă. Vom examina textul din perspectiva acestei interpretări. În contextul acestui pasaj, Pavel discută despre viitorul glorios al poporului lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:7-18). El admite că, deși în această lume suferim și avem necazuri, puterea de viață este deja disponibilă prin învierea lui Hristos. Pentru el, ceea ce contează este slava viitoare de care vom avea parte. În 2 Corinteni 1 – 11, Pavel folosește mai multe imagini pentru a discuta despre starea noastră prezentă și despre speranța noastră viitoare.
Un cort – Speranța creștină este introdusă printr-o descriere a stării noastre prezente. Imaginea unui cort pământesc (2 Corinteni 5:1,4) descrie starea trecătoare a existenței noastre pe acest Pământ, care s-ar putea sfârși în orice moment. Însă credinciosul primește asigurarea că Dumnezeu a pregătit pentru noi o „casă” care nu este făcută de mână omenească. Această „casă” primită de la Dumnezeu va fi starea existenței noastre omenești viitoare, permanente și veșnice (2 Corinteni 5:1). Certitudinea acestei speranțe este atât de puternică, încât Pavel folosește timpul prezent („avem”) când se referă la ea. În modul nostru prezent de existență (cortul), gemem și așteptăm să fim îmbrăcați cu casa cerească. Apoi imaginea se schimbă de la cea a locuinței la cea a hainelor.
Îmbrăcat sau dezbrăcat – Pavel începe să descrie existența pământească în imaginea unei haine (5:4). El menționează două posibilități. Pe prima nu o agreează. Nu vrea să fie dezbrăcat; adică nu vrea să treacă prin experiența dezbrăcării înainte de a fi îmbrăcat din nou. Cealaltă posibilitate este „să fim îmbrăcați cu locașul nostru ceresc” (vers. 2). Cu aceasta vrea să spună că existența noastră prezentă va fi „înghițită de viață” fără să experimentăm dezbrăcarea (5:4c). Aceasta se referă la transformarea pe care o vor experimenta creștinii la venirea lui Isus, nu la momentul morții (1 Corinteni 15:52). Pavel nu vrea să experimenteze starea de dezbrăcare (5:4b).
Dezbrăcarea ca figură de stil se referă la moarte. Cei care mor sunt dezgoliți, dezbrăcați, nu în sensul că sufletul lor continuă să existe într-o stare acorporală, ci în sensul biblic de a fi deposedat total. Acest sentiment al deposedării se regăsește în declarația lui Iov: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce” (Iov 1:21). Pavel folosește termenul „gol” în 1 Corinteni 15, în contextul unei discuții despre înviere: „Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă [goală], poate de grâu sau de altceva. Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum dorește, și fiecărui fel de sămânță, propriul său trup” (15:36-38, NRSV, [NTR – n.r.]). Sămânța goală este cea care, ca și cortul, se descompune și moare. Putem deduce, deci, că a fi gol înseamnă a fi mort. Credincioșii pot fi dezbrăcați (pot trăi experienţa goliciunii/morţii) înainte de venirea Domnului sau pot să rămână îmbrăcați (fără a trece prin experienţa goliciunii/morţii) și să fie transformaţi când „trupul acesta muritor [trebuie] să se îmbrace în nemurire” (1 Corinteni 15:53).
Acasă în trup – În 2 Corinteni 5:6, Pavel folosește imaginea unei case. În acest context, a fi acasă în trup se referă la modul nostru de existență actual, în această lume, starea noastră naturală. Dar, conform lui Pavel, faptul că suntem în această stare naturală înseamnă că suntem „departe de Domnul”. Există o separare între Domnul cel înviat și omul credincios, în sensul că ei se află în sfere de existență diferite – cea cerească și cea pământească. Dar distanța nu este absolută. În timp ce noi trăim în modul nostru de existență pământesc, putem, prin credință, nu prin vedere, să umblăm cu Domnul (5:7; cf. 4:18). Implicația este că „a fi acasă la Domnul” înseamnă a te bucura de părtășia personală deplină cu El, în prezența Sa imediată, în sfera Sa cerească. Aceasta va avea loc la învierea morților (cf. 1 Tesaloniceni 4:16,17).
Absent din trup – În textul nostru, Pavel își exprimă cea mai profundă dorință: ar vrea să fie afară din corp (existența sa pământească, naturală), ca să fie „acasă cu Domnul”. El nu dorește să moară pentru a putea fi cu Domnul; deja a respins ideea morții (5:4). Nu face decât să repete ce a spus în 2 Corinteni 5:2. El ar vrea să se mute dintr-un mod de existență în celălalt, fără a experimenta moartea. Chiar precizează că vom fi judecați pe baza existenței noastre pământești („pentru lucrurile făcute în trup”, 5:10). Pavel oferă o concluzie: „De aceea ne și silim să-I fim plăcuți [Domnului], fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă” (5:9). Bucuria creștinului în cadrul acestei existenței pământești și în cadrul lumii viitoare – în viața aceasta și în cea viitoare – trebuie să fie mereu aceea de a-I fi plăcut Domnului.
Ideea unui suflet sau spirit acorporal nu se găsește în acest pasaj, ci este impusă textului de cei ce cred în nemurirea sufletului. După cum am văzut, Pavel discută trei posibilități (viața pământească din prezent, moartea și viața veșnică viitoare) și o respinge pe cea de-a doua ca fiind cel mai puțin dezirabilă. Următorul tabel rezumă argumentaţia sa:
Viaţa pământească din prezent
Moartea
Viaţa veșnică viitoare
1.
Un cort-casă
2.
Îmbrăcat în moarte
3.
Umbli prin credinţă
4.
Acasă în trup
5.
Departe de Domnul
6.
Faci ce-I este plăcut lui Dumnezeu
1.
Cortul-casă descompus
2.
Gol (dezbrăcat)
1.
O casă veşnică
2.
Îmbrăcat în viaţă
3.
Trăiești prin vedere
4.
Acasă la Domnul
5.
Departe de trup (modul nostru pământesc de existenţă)
6.
Faci ce-I este plăcut lui Dumnezeu
A fi acasă în trup se referă la modul nostru de existență actual, în această lume, starea noastră naturală.
„A fi acasă la Domnul” înseamnă a te bucura de părtășia personală deplină cu El, în prezența Sa imediată, în sfera Sa cerească. Aceasta va avea loc la învierea morților.