De ce trebuie să-și acopere femeile capul în biserică?

Robert K. McIver

profesor de Noul Testament,Avondale College

Orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. (1 Corinteni 11:5)

Pentru o lungă perioadă de timp, majoritatea adventiştilor de ziua a şaptea au interpretat acest verset astfel: femeia trebuie să aibă capul acoperit când vine la biserică. O serie de discuții tensionante au apărut atunci când un mare număr de femei, mai ales tinere, au început să-şi facă apariţia la biserică fără a avea capul acoperit. Astăzi, cele mai multe femei care vin la un serviciu divin în Biserica Adventistă nu vin cu capul acoperit. De ce nu-şi acoperă capul?

Semnificaţia acoperirii capului în Grecia secolului I – De ce spune apostolul Pavel că femeile ar trebui să-şi acopere capul atunci când vin la biserică? Răspunsul la această întrebare este dat de societatea din Grecia secolului întâi. Rolul unei femei căsătorite, respectabile, în Grecia era foarte bine delimitat. O femeie din societatea greacă, la fel ca respectabilele femei căsătorite din Palestina sau chiar din Roma aceluiaşi timp, nu ar fi apărut în public fără să aibă capul acoperit. S-au descoperit numeroase statui romane reprezentând femei din secolul întâi. În general, o femeie căsătorită „era înfăţişată într-o rochie lungă, având pe deasupra o manta largă, cu care obişnuia să îşi acopere şi partea din spate a capului, folosind-o astfel pe post de văl prin care arăta că era căsătorită”1. Altele îşi acopereau capul cu mantaua în semn de modestie2. Evident, era un lucru important să ai părul acoperit. Acoperirea sau nu a capului era considerată o chestiune de decenţă.

Motive pentru a avea capul acoperit în biserică – Dat fiind acest fundal sociocultural, ce motiv ar fi avut femeile să vină la întâlnirile bisericii fără a avea capul acoperit? Cea mai la îndemână explicație ar putea fi aceea că femeile creștine îi considerau pe membrii bisericii ca parte din familia lor extinsă. Totuși Pavel este de părere că această atitudine ar putea fi foarte ușor înțeleasă greșit. El insistă ca, atunci când este în biserică, femeia să se poarte cu cea mai mare bună-cuviință. Problema decenței apare de mai multe ori în epistolele lui Pavel. În 1 Corinteni 14:26-33, Pavel deplânge faptul că, în biserica din Corint, atunci când sunt toţi împreună, fiecare membru vrea să spună ceva: un psalm, o învățătură, o descoperire, ceva rostit în limbi. El insistă ca numai unu până la trei să vorbească în limbi, și să vorbească pe rând, nu deodată. În același fel, numai unu sau cel mult trei proroci să vorbească, și ei tot pe rând (vers. 29-31). Pavel nu ar fi stabilit aceste reguli dacă cei din biserică nu ar fi vorbit în alte limbi și nu ar fi prezentat o învățătură, un psalm sau o profeție toți deodată. Iată de ce nu este de mirare solicitarea lui Pavel care spune că totul trebuie să fie făcut în chip cuviincios și cu rânduială. Este clar că simțul acesta al ordinii și al bunei rânduieli nu prea exista în Corint. Este logic să credem că, din perspectiva lui Pavel, faptul că femeile nu își acopereau capul ținea de problema aceasta mai extinsă. Creștinii din Corint nu dădeau dovadă de bună-cuviință în purtarea lor. Pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii și al zarvei, ci al păcii și liniștii (1 Corinteni 14:33), creștinii trebuie să se închine înaintea Lui într-un mod potrivit cu natura Lui – în chip cuviincios.

Lecția pentru zilele noastre – 1 Corinteni 11:5 este un exemplu excelent cu privire la faptul că o bună interpretare a Bibliei ține seama de contextul istoric pentru înțelegerea textului. Este clar că sfatul lui Pavel îi avea în vedere pe creștinii din secolul întâi din Grecia. Buna-cuviință cerea ca femeile respectabile să aibă capul acoperit când se aflau în public, așa cum era cazul ocaziilor de închinare. Dar mai este necesar acest lucru și astăzi? Textele biblice trebuie să fie tratate cu toată seriozitatea, chiar dacă obiceiurile și cerințele sociale se schimbă. Cele Zece Porunci, ca și alte porunci, sunt la fel de valabile astăzi, cum au fost întotdeauna. Totuși, uneori, o poruncă poate urmări numai o situație anume. Cum putem ști acest lucru? Fie că textul sau contextul ne oferă o cheie, fie putem vedea o schimbare, dacă urmărim subiectul respectiv în întreaga Scriptură. În cazul nostru, faptul că Pavel se referă la un obicei (vers. 16) arată că el are în vedere o situație anume. Cu toate acestea, principiul care stă la bază rămâne valabil, chiar dacă detaliile nu mai sunt valabile.

Deci care ar fi sfatul lui Pavel pentru noi, cei de azi? Este clar că principiul este încă aplicabil. Noi toți, atât bărbații, cât și femeile, trebuie să ne îmbrăcăm cuviincios, mai ales când participăm la un serviciu religios de închinare. Cum se traduce practic acest lucru? Lucrurile pot să fie diferite de la o țară la alta, de la o cultură la alta sau, în funcție de obiceiurile regionale, ele pot fi diferite chiar și între zone din aceeași țară.

Dar Dumnezeu este același Dumnezeu al păcii și al ordinii. Când este vorba de închinare, și astăzi toate lucrurile trebuie să fie făcute decent și după bunele reguli.

Referinţe

1 Bruce W. Winter, Roman Wives, Roman Widows, Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 2003, p. 78, 79.

2 Idem, p. 79.

„Era obiceiul ca femeile să-și acopere capul cu un văl, ca semn că sunt căsătorite și, de altfel, ca un semn de modestie. (…) În Corint, o femeie care lua parte la un serviciu public din biserică având capul descoperit lăsa impresia că are o purtare nerușinată și lipsită de mo­des­tie, de sfială și de solemnitate (vezi 1 Timotei 2:9).” (F. D. Nichol [ed.], Seventh-day Adventist Bible Commen­tary, vol. 6, p. 756)