Este mai bine să rămâi necăsătorit decât să te căsătoreşti?

Robert K. McIver

profesor de Noul Testament, Avondale College

Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:8,9)

Ar trebui oare ca persoanele creştine, care aşteaptă apropiata venire a lui Isus, să rămână necăsătorite, astfel încât să poată dedica mai mult timp lucrării lui Dumnezeu? De ce i-a sfătuit Pavel pe cei necăsătoriţi din Corint să rămână aşa?

Nu este păcat să te căsătoreşti – 1 Corinteni 7:8,9 este una dintre ocaziile în care Pavel se descoperă a fi atât un bărbat cu idealuri înalte, cât şi unul pragmatic. Evident, şi pentru motive pe care le explică, idealul lui Pavel este că tinerii creştini necăsătoriţi ar trebui să rămână aşa. De asemenea însă, el este foarte realist în ceea ce priveşte sexualitatea umană. În acest capitol, el a arătat deja că, din pricina faptului că acele cupluri căsătorite în care partenerii decid să se abţină de la relaţii intime, fie şi din motive religioase puternice, se pun în situaţii de vulnerabilitate în faţa ispitelor lui Satana, cei în cauză ar trebui să ia această decizie doar pentru o perioadă scurtă (1 Corinteni 7:5). De asemenea, el este foarte conştient că oamenii sunt fiinţe sexuale şi că, pentru mulţi, celibatul nu este ceva care poate fi menţinut fără a „ard[e] de poftă” (vers. 9). Ba mai mult, el spune explicit că „nu este păcat” să te căsătoreşti (vers. 36) şi îi îndeamnă pe aceia care sunt deja căsătoriţi să rămână căsătoriţi (vers. 10, 11), chiar dacă partenerul lor este un necredincios (vers. 12-16).

Dacă Pavel spune că nu este păcat să te căsătoreşti şi dacă el îi îndeamnă pe cei deja căsătoriţi să rămână căsătoriţi, atunci de ce le sugerează celor necăsătoriţi să rămână aşa? Evident, din motive foarte practice. Aşa după cum el însuşi spune în versetele 26 şi 27: „Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.” Pavel chiar spune că el doreşte ca cei necăsătoriţi să fie „fără griji” (vers. 32). Referirea la „strâmtorarea de acum” implică faptul că sfatul său nu este pentru totdeauna.

Persecutarea creştinilor – Este adevărat că multe dintre lucrurile care le provoacă teamă cuplurilor căsătorite de azi erau prezente şi pe vremea când a scris Pavel. La fel ca tinerii proaspăt căsătoriţi din zilele noastre, şi cei de atunci trebuiau să găsească un loc corespunzător pentru a trăi, precum şi un mod în care să câştige bani pentru a-şi plăti toate cele necesare vieţii. Însă există, de asemenea, şi mari diferenţe între cum este astăzi şi cum era pe vremea lui Pavel. De exemplu, tinerii părinţi de azi au posibilitatea să aleagă când să aibă copii. Ei bine, nu se putea vorbi în lumea antică despre aşa ceva. Adesea, primul copil era născut în primul an de căsătorie, cu un risc concret, putem spune, pentru sănătatea mamei. Dar cea mai mare diferenţă dintre atunci şi acum este că, în cea mai mare parte a lumii de azi, a fi creştin nu este un pericol deosebit. Nu la fel era situaţia în zilele lui Pavel.

Creştinii nu erau persecutaţi în toate locurile şi întotdeauna, dar multe exemple demonstrează că pericolul persecuţiei putea să apară oricând. Înainte de a fi creştin, Pavel fusese el însuşi prezent atunci când Ştefan a fost martirizat (Faptele apostolilor 7:58-59). După ce a devenit creştin, a fost bătut de trei ori foarte serios şi lovit cu pietre din cauza credinţei sale (2 Corinteni 11:25). Ca misionar creştin, viaţa lui a fost permanent în pericol (2 Corinteni 11:26,27). Din primul nucleu al bisericii creştine, unii întâmpinaseră moartea ca urmare a credinţei lor (de exemplu, Iacov în Faptele apostolilor 12:1,2), iar alţii se aflau în închisoare (de exemplu, Petru în Faptele apostolilor 12:3-11). Câteva decenii mai târziu, era suficient să fii creştin pentru a avea moartea garantată. De exemplu, într-o ocazie memorabilă, după un foc devastator care distrusese o bună parte din Roma, Nero a pus incendiul pe seama creştinilor care trăiau în Roma, iar ca urmare a acestui lucru, mulţi dintre cei care nu au apucat să scape au avut parte de o moarte oribilă. Puţin mai târziu, persecuţia a izbucnit de-a lungul Imperiului Roman şi mulţi creştini care au refuzat să renunţe la credinţa lor au murit.

Pavel, un idealist şi un pragmatic – A deveni creştin era o decizie serioasă, iar sfatul lui Pavel din 1 Corinteni 7 a fost dat celor care trăiau în acele vremuri grele. A hotărî să fii ferm şi să rămâi creştin, chiar dacă aceasta însemna moartea cuiva, era o decizie dificilă. Cu cât mai dificilă era această decizie pentru cineva care se căsătorise şi care, dacă ar fi fost ucis, şi-ar fi lăsat copiii fără niciun sprijin? Pavel avea dreptate. Luând în considerare timpurile în care trăiau, creştinii necăsătoriţi din primul secol trebuiau să se gândească serios dacă era bine sau nu să se căsătorească. Cine şi-ar fi asumat responsabilitatea faţă de copii, în astfel de vremuri? Însă, chiar dacă aşa stăteau lucrurile, Pavel, în adâncul inimii sale, era atât un pragmatic, cât şi un idealist. El a fost suficient de pragmatic, încât să-şi dea seama că, şi în asemenea condiţii, unii tot preferau să se căsătorească, iar el era dispus să permită acest lucru. Şi era un idealist prin faptul că vedea în căsătorie ceva sacru, care trebuia să fie păstrat chiar în cele mai dificile circumstanţe.

Ce le-ar spune Pavel, pragmaticul şi idealistul, tinerilor creştini necăsătoriţi din zilele noastre? Se pare că cel mai mult el le-ar cere să ţină seama de circumstanţe şi să acţioneze în mod înţelept. Dacă sunt condiţii suficient de favorabile, el n-ar avea nicio problemă să-i încurajeze să se căsătorească, dar ar insista ca ei să ia foarte în serios legământul căsătoriei. Pentru Pavel, căsătoria înseamnă „la bine şi la greu”. Legământul trebuie respectat atât în vremuri bune, cât şi în vremuri rele, în timp de boală şi în timp de sănătate. Şi, în cele din urmă, n-am nicio îndoială că Pavel ar spune, de asemenea, despre căsătorie că este una dintre cele mai importante binecuvântări oferite de Dumnezeu.

În zilele lui Pavel, să fii creştin era periculos.