Susţine Pavel că toate lucrurile îi sunt îngăduite creştinului?

Tom Shepherd

profesor de Noul Testament, Andrews University

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12)

Cum pot fi toate lucrurile îngăduite pentru Pavel, din moment ce legea pe care el o înalţă (Romani 7:12) interzice în mod clar multe lucruri? Evident că afirmaţia „toate lucrurile îmi sunt îngăduite” nu poate fi luată într-un sens absolut. Deci ce ne spune Pavel aici? Care sunt limitele libertăţii creştine?

Libertatea creştină este limitată – Versetul studiat face parte din argumentaţia detaliată a apostolului Pavel împotriva imoralităţii sexuale, care se găseşte în 1 Corinteni 6:12-20. Orice am putea crede că spune Pavel în acest pasaj, un lucru este limpede ca cristalul: el susţine că un creştin nu se poate implica într-un comportament sexual ilicit – creştinilor nu le este îngăduit să meargă la prostituate! Pavel aduce în discuţie multe adevăruri teologice de excepţie care au legătură cu acest subiect vital – libertate versus sclavie, doctrina învierii, unitatea care se realizează prin relaţia sexuală, felul în care păcatul infectează trupul, doctrina mântuirii şi doctrina trupului-templu. El face referire până şi la Dumnezeire, în această luptă împotriva răului. Problema trebuie să fi avut o importanţă deosebită pentru Pavel, dacă el a adus în discuţie atâtea mari adevăruri teologice care să arunce o lumină asupra ei.

O parte din dificultatea în care ne găsim în ce priveşte 1 Corinteni 6:12 este aceea de a determina cu exactitate modul în care Pavel îşi construieşte argumentația. Ne este clar din pasaj, cel puţin în termeni generali, că biserica din Corint se confrunta cu o anumită problemă de imoralitate sexuală. Totuşi opiniile comentatorilor sunt împărţite în ceea ce priveşte modul în care Pavel tratează această chestiune. Una dintre controversele majore este dacă în 1 Corinteni 6:12 apostolul afirmă pur şi simplu o idee proprie, aceea că „toate lucrurile îmi sunt îngăduite”, sau dacă citează un slogan al membrilor bisericii din Corint.

 Pavel citează un slogan întâlnit în biserica din Corint – Dacă el îşi afirmă propriul principiu, atunci răspunsul la întrebarea de mai sus ar fi „da, toate lucrurile îi sunt îngăduite creştinului”, deşi un astfel de răspuns ar putea cu uşurinţă să rateze sensul pasajului. Pavel recalibrează imediat afirmaţia, spunând că nu toate sunt de folos, iar unele lucruri pot birui sau stăpâni o persoană. Cu alte cuvinte, chiar dacă Pavel ar afirma propriul principiu conform căruia toate lucrurile îi sunt îngăduite creştinului, el nu vrea să spună că, prin urmare, creştinul poate face orice doreşte, deoarece aceasta i-ar face rău şi l-ar conduce la robie. O astfel de interpretare ar neutraliza orice sens al expresiei „toate sunt îngăduite”, din moment ce ea este imediat modificată şi realiniată după o serie de restricţii.

În schimb, pare mai rezonabil ca prima afirmaţie din 1 Corinteni 6:12 să fie un slogan pe care unii oameni din biserica din Corint îl foloseau pentru a-şi scuza comportamentul imoral. „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite” era ceea ce spuneau ei, şi nu apostolul Pavel. Acest slogan reprezenta o perspectivă libertină, care pare să fi condus la o teribilă imoralitate sexuală – creştini care mergeau la bordeluri sau la prostituatele de la templu. De fapt, probabil că există trei sloganuri ale corintenilor în acest pasaj1. Pe lângă sloganul „toate lucrurile îmi sunt îngăduite” din 6:12, mai este şi cel potrivit căruia „mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte”, din 6:13, dar şi „orice păcat pe care îl face omul este săvârşit afară din trup”, în 6:18. În fiecare caz, Pavel contrează teologia insinuată de slogan, slujindu-se de unele dintre cele mai impresionante idei teologice, pentru a contracara o eroare perfidă care încă infectează biserica şi astăzi.

 Contraargumentele lui Pavel – Pentru a contracara sloganul potrivit căruia toate lucrurile ar fi îngăduite, Pavel prezintă două propuneri care sună foarte blând. Prima este că nu toate lucrurile sunt de folos. Ar fi greu să contrazici o asemenea idee. Cu toţii ştim că unele practici ne cauzează probleme – a sta treaz până târziu în noapte, a te hrăni cu alimentele nepotrivite, a intra în controverse cu alţii; așadar, Pavel e de înțeles. Apostolul citează apoi din nou sloganul „toate lucrurile îmi sunt îngăduite”, de această dată prezentând un concept mai ascuţit – „dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”. Chiar dacă cineva ar crede în „libertate” totală, este clar că unele practici cauzează necazuri. Şi nu doar atât, dar persoana respectivă poate ajunge înrobit de aceste lucruri pe care se simte „liber” să le practice. Astfel, această „libertate” duce la robie, iar Pavel arată că o astfel de „libertate” nu este deloc libertate, prin urmare trebuie să fie greşită.

Apostolul demontează în mod similar celelalte sloganuri. El arată că argumentul corintean că aşa sunt oamenii făcuţi („mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri” – un eufemism pentru libertatea sexuală) este aplicat greşit, deoarece trupul este făcut pentru Domnul, nu pentru imoralitate sexuală (6:13). Iar concepţia că nu contează ce faci cu trupul tău material pentru că, oricum, va fi distrus („Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte” – 1 Corinteni 6:13) este combătută cu doctrina învierii, în 1 Corinteni 6:14. Dumnezeu va învia trupurile noastre; deci, de fapt, contează ce facem cu ele.

Doctrina că fiecare păcat este comis afară din trup (o concepţie dualistă2 în care doar spiritul contează, trupul fiind neînsemnat) este contracarată cu ideea că păcatul sexual este împotriva trupului (1 Corinteni 6:18). Dualismul este eronat, aşa cum reiese din (1) învierea lui Isus (6:14); (2) concepţia că trupul nostru este pentru Domnul (6:13); (3) contopirea trupurilor care se realizează în cadrul relaţiei sexuale (6:16) şi (4) conceptul trupului-templu (6:19-20).

În concluzie – Privit în această lumină, 1 Corinteni 6:12 susţine exact opusul a ceea ce mulţi au crezut că vrea să spună. În locul libertinismului, Pavel afirmă responsabilitatea şi înţelepciunea creştină. În loc să facă apologia imoralităţii, el afirmă consacrarea faţă de Domnul. În locul escatologiei distrugerii, el afirmă escatologia învierii. În locul dualismului, el afirmă holismul3. Acest pasaj aduce numeroase concepte teologice extrem de puternice pentru a contracara o problemă – imoralitatea. Noi, biserica de astăzi, nu putem neglija învăţătura apostolului cu privire la acest subiect decât pe riscul nostru.

Referinţe

1 Vezi discuţia despre sloganuri în Gordon Fee, The First Epistle to the Corinthians, Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 1987, p. 249-266. Majoritatea comentatorilor de astăzi sunt de acord că există sloganuri în acest pasaj.

2 Dualismul în acest context este concepţia că mintea şi corpul funcţionează separat, fără a interacţiona.

3 Holismul este doctrina conform căreia o persoană constituie o unitate, un întreg nedivizibil în diferite părţi componente.

Ca răspuns la libertinismul păcătos al corintenilor, Pavel „citează sloganurile pe care ei le foloseau pentru a-şi justifica vizitarea prostituatelor, dar adăugă şi nişte corecţii. El mai încearcă, de asemenea, să inspire o atitudine corespunzătoare de respect faţă de trup ca aparţinându-I Domnului.” (Gregory J. Lockwood, 1 Corinthians, Concordia Commentary, Saint Louis, Missouri, Concordia Publishing House, 2000, p. 214)

Chiar dacă cineva crede în „libertate” totală, este clar că unele practici cauzează necazuri.