Ce înţelege Pavel atunci când spune: „nu sunteţi sub Lege, ci sub har”?

P. Richard Choi

profesor de Noul Testament, Andrews University

Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. (Romani 6:14)

Problema la acest pasaj este că, analizat izolat, ar putea fi interpretat greşit, şi anume ca afirmând că cineva poate birui păcatul numai dacă scapă de lege şi acceptă harul în locul ei. Într-adevăr, pasajul a fost citit cu gândul că legea şi harul se opun reciproc. Conform lui John Stott, „legea şi harul sunt principiile opuse ale vechii şi, respectiv, noii ordini”1. Alţii au mers atât de departe, încât au descris legea drept cauză a păcatului, dacă nu chiar păcatul însuşi. Astfel de interpretări sunt inacceptabile. Nu numai că merg împotriva învăţăturii generale a Bibliei, dar sunt contrare chiar declaraţiilor lui Pavel din restul epistolei, care vorbesc pozitiv despre lege (de exemplu, Romani 7:12,16; 1 Timotei 1:8). Pentru Pavel, legea şi harul – asemenea morţii şi învierii lui Hristos – sunt instituţii complementare, nu contrare.

Creştinul şi păcatul – Pentru a ajunge la înţelegerea corectă a pasajului, trebuie mai întâi să înţelegem contextul. Contextul imediat, Romani 6:12-14, este un pasaj tranziţional, legând calupurile mai largi de versete 1-11 şi 15-23, ambele marcate de întrebări introductive. Versetele 1-11 încep cu o întrebare determinată de discuţia precedentă din 5:12-21: „Să rămânem în continuare în păcat, ca să se înmulţească harul?” Pavel respinge ferm această posibilitate. Orice ar dori Pavel să înţelegem prin declaraţia: „nu sunteţi sub Lege, ci sub har”, sigur nu vrea să credem că domnia harului ne eliberează de ascultarea de lege. Creştinii nu ar trebui să rămână în păcat, deoarece botezul i-a unit cu moartea şi învierea lui Hristos. În mod similar, vers. 15-23 încep cu o a doua întrebare care, asemenea celei din 6:1, face referire înapoi la discuţia de la finalul capitolului 5: „Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har?” Pavel respinge din nou o astfel de posibilitate. Creştinii trebuie să rămână liberi faţă de păcat, prin sfinţirea în Hristos.

Perioada lui Adam şi perioada lui Hristos – Romani 1-5 ne arată clar că Pavel priveşte istoria în termenii a două perioade, sau epoci: perioada lui Adam şi perioada lui Hristos. Spre deosebire de perioada lui Hristos, perioada lui Adam este caracterizată de păcat. Astfel, atunci când, în 3:9, Pavel declară că toţi oamenii – fie evrei, fie greci – sunt sub păcat, el afirmă că orice om fără Hristos aparţine perioadei lui Adam. Evident, perioada lui Adam continuă în istorie ca o realitate paralelă, chiar şi după venirea lui Hristos. Totuşi, important pentru scopul nostru este faptul că opoziţia clară dintre lege şi credinţă (3:21-4:21), fărădelege şi har (5:1-21), păcat şi sfinţenie (6:1-23), toate exprimă această schemă sub forma a două perioade complet diferite.

Problema este că, în această perspectivă asupra lumii, legea pare să aparţină perioadei lui Adam. Într-adevăr, Pavel afirmă clar că, în perioada lui Hristos, legea nu îşi mai îndeplineşte funcţia condamnatoare (Romani 8:1). Pentru a-l împiedica pe cititor să ajungă la concluzii false cu privire la lege, Pavel oferă două argumente în capitolele 6-8. În primul rând, Pavel argumentează că legea nu este rea. Astfel, la finalul unei argumentaţii laborioase, Pavel afirmă utilitatea legii în 7:12: „Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.” Apoi, întăreşte această afirmaţie în 8:4, cu declaraţia că cerinţele legii trebuie îndeplinite. În al doilea rând, Pavel schimbă direcţia argumentaţiei sale dinspre istorie către experienţa umană. În 5:12-21, Pavel se concentrează asupra a ceea ce semnifică moartea lui Hristos pentru istorie. În capitolul 6, el îşi îndreaptă atenţia către ceea ce înseamnă moartea lui Hristos pentru experienţa noastră. Scopul pasajului din 6:12-14 este acela de a marca deplasarea interesului de la istorie la experienţa umană, în contextul legii.

 Înţelesul expresiilor „sub Lege” şi „sub har” – Romani 6:14 începe cu afirmaţia: „Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.” Timpul viitor („nu va mai stăpâni”) a dat naştere la interpretări diferite. Unii o privesc nu ca pe o poruncă, ci ca pe o promisiune, alţii ca pe o încurajare şi o asigurare. Sunt sugestii bune. Totuşi, fraza respectivă sigur nu înseamnă că vom fi instantaneu fără păcat. Timpul verbal al acestui verset trebuie înţeles în lumina îndemnurilor din versetele 12, 13 şi 19 şi a declaraţiilor la timpul prezent din 7:14-25.

A doua jumătate a textului din Romani 6:14 declară: „pentru că voi nu sunteţi sub Lege, ci sub har”. Versetul următor clarifică faptul că Pavel foloseşte aici expresia „sub Lege” cu referire la viaţa în vechea perioadă a păcatului şi a morţii, trăită sub condamnarea legii. Prin contrast, expresia „sub har” descrie viaţa în perioada cea nouă, a neprihănirii şi vitalităţii, trăită prin puterea înnoitoare a harului. Pavel continuă spunând: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? (…) Prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii” (vers. 16,18). Aşadar, declaraţia „nu mai sunteţi sub Lege” (vers. 14) îi spune cititorului că între cele două perioade a avut loc un transfer reuşit.

Cele două expresii – „sub Lege” şi „sub har” – sunt înţelese cel mai bine ca reprezentând încercarea lui Pavel de a elucida sensul botezului în termenii legii şi ai harului. Viaţa sub condamnarea legii corespunde morţii, dar viaţa sub har corespunde învierii şi vieţii umplute de Duhul, în care primim puterea de a ne elibera din strânsoarea păcatului. Scopul imediat al versetului este să definească botezul ca mijloc de a dobândi puterea noii perioade, ai cărei zori au fost aduşi de Hristos.

 Rolul botezului – Însă cum poate botezul să-l treacă pe un om printr-o astfel de schimbare radicală? Pentru Pavel, trupul este o entitate neutră, care trebuie să se afle sub controlul unei puteri spirituale. Aceasta este imaginea pe care o are în minte Pavel atunci când vorbeşte în sens figurat despre „domnie” şi „robie”. Spre deosebire de „firea pământească”, termen care în limbajul lui Pavel se referă la natura noastră păcătoasă, trupul poate fi şi bun, şi rău, în funcţie de puterea care este în el. Expresia „sub Lege” descrie trupul sub puterea păcatului. Cu alte cuvinte, cât timp domneşte în viaţa mea puterea păcatului, eu sunt sub condamnarea legii. În mod similar, „sub har” înseamnă că trupul a devenit lăcaşul Duhului Domnului celui înviat. Şi doar într-o astfel de stare poate fi împlinită legea în viaţa credinciosului.

Pentru ca botezul să transfere trupul de sub puterea păcatului sub puterea lui Hristos, trebuie îndeplinite trei condiţii. În primul rând, trebuie să fim botezaţi în apă într-o manieră care reiterează moartea, înmormântarea şi învierea lui Hristos. Totuşi supunerea la ritualul baptismal nu este suficientă, deoarece durata ei este prea scurtă şi adesea înţelegerea noastră cu privire la botez este incompletă la momentul respectiv. În al doilea rând, experienţa iniţială a botezului trebuie comemorată în mod repetat în minţile noastre ca o experienţă a morţii împreună cu Hristos faţă de vechi şi a învierii împreună cu El la nou. Şi, în final, simţămintele noastre şi voinţa noastră trebuie să se identifice zilnic cu simţămintele şi voinţa lui Hristos, printr-o credinţă şi o iubire crescânde (Galateni 2:20).

Referinţe

1 John R. W. Stott, Romans: God’s Good News for the World, Downers Grove, Illinois, InterVarsity Press, 1994, p. 181.

Creştinii trebuie să rămână liberi de păcat, fiind sfinţi, şi în Hristos.

În Romani 6:14, Pavel nu se referă „la nicio lege în mod particular, ci la lege ca principiu. În opinia sa, creştinii nu sunt sub lege ca mijloc de mântuire, ci sub har. Legea nu poate mântui un păcătos, nici nu poate distruge păcatul sau stăpânirea lui. Legea relevă păcatul (Romani 3:20); şi din cauza păcătoşeniei omului, legea, aşa cum era, făcea să se înmulţească fărădelegea (Romani 5:20). Legea nu poate ierta păcatul, nici nu poate oferi putere pentru a-l învinge. Păcătosul care caută să fie salvat sub lege va găsi doar condamnare şi o înrobire mai adâncă în păcat.” (F. D. Nichol [ed.], Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 6, p. 541)

Pavel foloseşte sintagma „sub Lege” cu sensul trăirii sub condamnarea legii, iar prin expresia „sub har” înţelege vieţuirea „potrivit planului oferit de Dumnezeu pentru mântuirea din robia păcatului” (F. D. Nichol, Answers to Objections, p. 82).