Condamnă Pavel homosexualitatea ca fiind păcat?

Ekkehardt Mueller

director asociat,Institutul de Cercetări Biblice

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. (Romani 1:26,27)

În timp ce majoritatea creştinilor susţin că aceste texte descriu homosexualitatea şi o resping în toate formele ei, considerând-o păcat, alţii recunosc că pasajul tratează homosexualitatea, dar sugerează că aici subiectul este idolatria şi actul homosexual pedofil şi că Pavel nu putea aborda orientarea sexuală aşa cum o ştim noi astăzi. Mai mult, se argumentează că referirea la „firesc”/„fire” ar trebui înţeleasă în modul următor:

Descriind homosexualitatea ca pe ceva „împotriva firii” (Romani 1:26), Pavel nu condamnă orientarea homosexuală sau vreo relaţie mutuală devotată. În schimb, el condamnă pervertirea a ceea ce se întâmplă natural. Este „împotriva firii” ca homosexualii să practice heterosexualitatea sau ca heterosexualii să practice homosexualitatea. Pavel nu condamnă nici oamenii pentru că s-au născut homosexuali, nici orientarea homosexuală (inversiunea sexuală)1.

În Romani 1:26,27, problema nu este dacă Pavel abordează homo­sexualitatea şi dacă o consideră păcat. Faptul că este păcat e de la sine înţeles. Problema este dacă homosexualitatea din Romani 1 include toate formele de homosexualitate şi dacă are o aplicaţie universală.

 Homosexualitatea în timpul lui Pavel – În Antichitate, nu doar „homosexualii ocazionali” (indivizi care nu sunt homosexuali veritabili, cum ar fi adolescenţii şi adulţii care se plictisesc de heterosexualitate şi se implică în relaţii cu membri de acelaşi sex) şi, probabil, „homosexualii situaţionali” (indivizi care, în lipsa unor relaţii heterosexuale, recurg la acte homosexuale) erau cunoscuţi, ci se cunoştea şi conceptul de „homosexualitate constituţională” (homosexualitate permanentă, care poate face parte din constituţia unor oameni). Noţiunea că o persoană este atrasă de acelaşi sex din cauza constituţiei sale se regăseşte în mitul androgin al lui Platon.

În acest mit, Platon explică faptul că omul primordial avea o natură duală. El avea patru mâini, patru picioare, două feţe şi două părţi intime, cu alte cuvinte omul arăta cum ar arăta două persoane aflate spate în spate – cu feţele lor în direcţii opuse. Unele dintre aceste creaturi duale, primordiale, erau masculine în ambele părţi, altele erau feminine în ambele părţi, dar altele (un al treilea sex) erau parte masculină şi parte feminină. Aceste creaturi primordiale erau atât de puternice, încât au devenit obraznice, atacându-i pe zei. Din cauza obrăzniciei lor continue, Zeus a divizat aceste creaturi cu patru picioare în fiinţe cu două picioare. Un mascul dual s-a transformat în doi masculi, o femelă duală în două femele, iar masculul-femelă (androginul) a devenit un mascul şi o femelă. Pe această bază, el explică dorinţele sexuale diferite care apar în societate, întrucât fiecare creatură îşi caută propria pereche sau pe cea opusă, conform orientării sale originale. Atunci când părţile duale se întâlnesc, se îndrăgostesc. Prin crearea acestui mit, Platon încearcă să explice atracţia pe care unii bărbaţi şi unele femei o au faţă de persoane de acelaşi sex2.

E greu de crezut că Pavel, care era un om educat şi care chiar a citat autori greci (de exemplu Faptele apostolilor 17:28 sau Tit 1:12), nu cunoştea mitul lui Platon şi conceptul de homosexualitate înnăscută. De aceea, nu se justifică ideea că Pavel s-ar fi referit doar la homosexualitatea violentă sau abuzivă sau la actele homosexuale pedofile, dar nu la relaţii permanente, tandre, cu un singur partener de acelaşi sex, doar pentru că ele nu erau cunoscute în timpul său.

A. C. Thiselton declară: „Pavel a constatat în jurul său şi relaţii abuzive de putere sau bani, şi exemple de «iubire autentică» între bărbaţi. Nu e cazul să înţelegem greşit cunoaşterea «lumească» a lui Pavel”3.

 Natura universală a declaraţiei lui Pavel – Contextul pasajului din Romani 1:26,27 susţine o aplicaţie universală. În Romani 1, Pavel arată că toţi păgânii sunt păcătoşi; el prezintă un catalog al tuturor viciilor (Romani 1:21-32). Întrucât ascultătorii săi evrei l-ar fi aplaudat, în Romani 2, Pavel subliniază că şi evreii sunt păcătoşi, iar, în Romani 3, ajunge la concluzia că toţi oamenii sunt păcătoşi şi că toţi sunt dependenţi de harul lui Dumnezeu, aşa cum a fost descoperit el în sacrificiul lui Hristos, în folosul nostru. În Romani 6, Pavel dezvoltă realitatea faptului că toţi suntem robi ai păcatului, dar că în Isus putem fi eliberaţi din păcat (6:18). Argumentul lui Pavel nu se limitează la oamenii din secolul I d.Hr., ci cuprinde oamenii din toate timpurile. De aceea, lista viciilor, care include homosexualitatea, nu este limitată la o perioadă specifică de timp, ci este aplicabilă şi astăzi. Din moment ce nu face distincţie între diferitele forme de homosexualitate, Pavel pare să respingă toate cazurile de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex.

 Homosexualitatea şi Creaţia – Fundalul pentru discuţia despre homosexualitate în Romani 1 este Creaţia. În Romani 1:20 se face referire la crearea lumii şi la lucrurile create de Dumnezeu. Argumentul lui Pavel este acela că Dumnezeu poate fi cunoscut prin creaţie, dar că, în ciuda faptului că păgânii „[L]-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” (Romani 1:21). Dumnezeu a fost înlocuit de zeii care nu erau altceva decât imagini ale fiinţelor create, oameni şi animale. Lista făpturilor şi referirea la o icoană (imagine) în Romani 1:23 aminteşte de Geneza 1:24-26. Romani 1:25 indică faptul că păgânii se închinau la lucruri create în loc să se închine Creatorului. Mai mult, versetele din Romani 1:26,27 par să trimită la Geneza 1:27, concentrându-se asupra aceloraşi termeni, adică „mascul” (arsen) şi „femelă” (thelus), în loc să folosească termenii „bărbat” şi „femeie”. Din moment ce, în versetele precedente, se face referire atât de clar la Creaţie, homosexualitatea trebuie înţeleasă în contextul Creaţiei. „Idolatria şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex constituie, împreună, un atac la adresa lucrării Creatorului în natură”4, indiferent despre ce formă de homosexualitate ar fi vorba. Relatarea Creaţiei indică planul lui Dumnezeu pentru bărbat şi femeie, şi anume căsătoria heterosexuală monogamă (cf. Marcu 10:6-8).

 Modul în care îşi alege Pavel cuvintele – În Romani 1:26,27, Pavel declară că Dumnezeu le-a permis oamenilor să îşi exercite voinţa liberă, chiar dacă rezultatul avea să fie ruşinos şi urma să ducă la autodistrugere. După o descriere a lesbianismului, se face referire la homosexualitatea masculină. Gr. chresis „întrebuinţare” se găseşte în Noul Testament doar în Romani 1:26,27 şi, în acest context, trebuie înţeles ca relaţii sexuale. Ultima parte a versetului 32 menţionează pedeapsa pe care o primesc aceşti păcătoşi.

Este invalid argumentul potrivit căruia expresia „întrebuinţarea firească” şi reversul său, „împotriva firii”, din Romani 1:26,27, descriu ceea ce este natural pentru un individ. Nicăieri nu este folosit termenul physis „natură, natural” cu acest sens. Chiar în Epistola către romani, acest substantiv se găseşte de şapte ori5. Totuşi expresia para physin „împotriva firii” apare doar de două ori (Romani 1:26; 11:24). În Romani 11:24, Pavel se referă la un măslin care este sălbatic „din fire” (kata physin). Ramurile au fost tăiate din acest măslin sălbatic şi altoite în măslinul cultivat „împotriva firii” (para physin). Kata physin „din fire” înseamnă, astfel, a fi în armonie cu ordinea creată. Pe de altă parte, para physin „împotriva firii” se referă la ceea ce este contrar ordinii intenţionate de Creator6. Această perspectivă corespunde cu Romani 1, în care Creaţia este contextul în care se discută despre idolatrie, homosexualitate şi alte vicii. Aici, activităţile şi comportamentul descrise ca fiind „împotriva firii” implică o judecată morală negativă. „Practica homosexuală este o violare a ordinii naturale (aşa cum este descrisă de Dumnezeu)”7. Aceasta include toate formele de homosexualitate.

 Legile împotriva homosexualităţii sunt universale – Deşi Pavel a trăit cu cincisprezece secole după darea legii prin Moise, legea morală – în opinia lui – este evident încă aplicabilă în timpul Noului Testament. Menţionarea relaţiilor homosexuale adulte în versetul 27 are la bază textele din Leviticul 18 şi 20. Pavel chiar face un pas mai departe prin a include şi relaţiile dintre femei, care nu erau menţionate în Vechiul Testament. Răspunzând obiecţiei potrivit căreia Romani 1 „identifică o regulă evreiască temporară de puritate, nu un principiu moral universal”, J. B. De Young face o remarcă pătrunzătoare: „Dumnezeu nu le poate aplica păgânilor o pedeapsă pentru călcarea unei legi evreieşti a curăţiei”8. Şi, din moment ce Dumnezeu îi pedepseşte pe păgâni (Romani 1:27), legile din Leviticul 18 şi 20 trebuie să aibă calitate morală şi să fie universale în natura lor.

Faptul că Pavel adaugă lesbianismul la homosexualitatea masculină susţine punctul de vedere potrivit căruia Pavel consideră toate relaţiile homosexuale ca fiind păcat. „În Antichitate, relaţiile lesbiene nu se conformau, general vorbind, modelului de pedofilie masculină şi nu presupuneau asocieri cultice sau prostituţie”9. Lesbianismul nu era abuziv. De aceea, şi relaţiile homosexuale nonabuzive, tandre, trebuie incluse între păcatele menţionate în Romani 1.

Textul din Romani 1:27 ne arată că Pavel nu era atât de mult preocupat de coerciţie într-o relaţie homosexuală: „Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Este evident că, într-o astfel de unire homosexuală, ambii parteneri pofteau unul după altul. Ambii sunt responsabili pentru acţiunile lor şi îşi primesc pedeapsa. Dumnezeu nu este atât de nedrept, încât să pedepsească un băiat care a fost forţat să joace rolul femeii într-o relaţie homosexuală, indiferent dacă a fost violat sau doar forţat să intre într-o relaţie de pedofilie.

Homosexualitatea, în Romani 1, nu se limitează la un anumit timp, cultură sau anumite forme homosexuale. Contextul universal din Romani 1-3 arată faptul că este un comportament păcătos în orice timp şi orice cultură.

În concluzie – Subliniind că toate formele de homosexualitate sunt păcat, pasajul analizat ne avertizează să nu ne implicăm într-o astfel de relaţie. Dacă deja suntem implicaţi, suntem chemaţi să renunţăm. În 1 Corinteni 6:9-11, Pavel relatează că unii creştini au experimentat o astfel de schimbare. Totuşi, Romani 1 şi contextul său nu ne cheamă să îi urâm, să îi dispreţuim, să îi învinovăţim sau să îi ridiculizăm pe păcătoşi. Toţi am păcătuit şi avem nevoie de mântuirea care ne este oferită de Hristos.

Astfel, creştini fiind, trebuie să îi respectăm pe ceilalţi, heterosexuali sau homosexuali, şi să recunoaştem că toţi oamenii sunt fiinţe create de Tatăl ceresc, iubite de El şi preţioase în ochii Lui. Ne opunem manifestării dispreţului şi a abuzului împotriva homosexualilor. Îi iubim pe păcătoşi, dar ne despăr­ţim de păcat. Cu scopul de a-i salva pentru Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 5:1-5), suntem chemaţi să susţinem prevenirea homosexualităţii şi să ne arătăm grija faţă de homosexuali pe diferite căi, chiar dacă în unele cazuri se poate ajunge la sfatul lui Isus, subliniat în Matei 18:15-20. Susţinem transformarea şi creşterea către idealul lui Dumnezeu; de asemenea, îi susţinem pe aceia care se luptă cu păcatul, dar se îndreaptă spre Dumnezeu10.

Referinţe

1 James B. De Young, Homosexuality: Contemporary Claims Examined in the Light of the Bible and Other Ancient Literature and Law, Grand Rapids, Michigan, Kregel Publications, 2000, p. 10.

2 Ronald M. Springett, Homosexuality in History and the Scriptures, Silver Spring, Maryland, Biblical Research Institute of the General Conference, 1988, p. 97, 98.

3 Anthony C. Thiselton, The First Epistle to the Corinthians, The New International Greek Testament Commentary, Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 2000, p. 452.

4 Dan O. Via şi Robert A. J. Gagnon, Homosexuality and the Bible: Two Views, Minneapolis, Minnesota, Fortress Press, 2003, p. 78.

5 Romani 1:26; 2:14,27; 11:21,24.

6 Joseph A. Fitzmyer sugerează: „În contextul versetelor 19-23, «natura» exprimă de asemenea pentru el [Pavel] ordinea intenţionată de Creator, ordinea care este manifestată în creaţia lui Dumnezeu sau, în acest caz, ordinea văzută în funcţionarea organelor sexuale, care au fost menite pentru exprimarea iubirii dintre un bărbat şi o femeie şi pentru procrearea copiilor. Pavel vorbeşte acum despre schimbarea deviantă a acestor organe ca o folosire para physin” (Romans, The Anchor Bible, New York, Doubleday, 1992, vol. 33, p. 286.

7 James D. G. Dunn, Romans 1-8, Word Biblical Commentary, Dallas, Texas, Word Books, 1988, vol. 38A, p. 74.

8 De Young, p. 159.

9 Via şi Gagnon, p. 80.

10 Cf. „Seventh-day Adventist Position Statement on Homosexuality”, Statements, Guidelines and other documents, Silver Spring, Maryland, General Conference, 2005, p. 58. Această declaraţie a fost votată de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale pe 3 octombrie 1999, în Silver Spring, Maryland.

Din moment ce nu face distincţie între diferitele forme de homosexualitate, Pavel pare să respingă toate cazurile de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex.

Relatarea Creaţiei indică intenţia lui Dumnezeu pentru bărbat şi femeie, care este căsătoria heterosexuală monogamă.

Homosexualitatea, în Romani 1, nu se limitează la un anumit timp, la o anumită cultură sau la anumite forme homosexuale.