Din ce motiv L-au acuzat iudeii pe Isus de călcarea Sabatului?

A. Ganoune Diop

director, Global Mission Study Centers, Conferința Generală

Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. (Ioan 5:18)

Creştinii au considerat uneori acest verset drept o dovadă că Isus a desfiinţat Sabatul poruncii a patra, lucrând în Sabat. Acesta a fost motivul pentru care iudeii L-au acuzat de călcarea Sabatului. Însă chiar a călcat Isus porunca a patra sau doar anumite legi evreieşti, date de oameni, nu de Dumnezeu?

Contextul imediat al textului din Ioan 5:18 este vindecarea unui om paralizat care suferea de 38 de ani, acțiune făcută în Sabat, la scăldătoarea din Betesda. Isus l-a vindecat şi i-a poruncit să se ridice, să-şi ia patul şi să umble (Ioan 5:8). Fariseii însă i-au acuzat pe omul vindecat şi, implicit, şi pe Isus de călcarea Sabatului.

 Ce poruncă a călcat Isus? La ce poruncă s-au gândit evreii atunci când L-au acuzat pe Isus de călcarea Sabatului? Ieremia 17:21,22 spune: „Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare.” Aceasta era porunca Domnului, și nu una dintre tradiţiile rabinice stabilite cu scopul de a păzi și de a proteja cât mai bine Sabatul.

Ca atare, acuzaţia de călcare a Sabatului este dovada faptului că nu înţelegeau nici identitatea lui Isus, nici scopul Sabatului. Evreii şi-au exprimat explicit îngrijorarea, spunându-i omului vindecat: „Nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul” (Ioan 5:10). În discuție era una dintre regulile rabinice cu privire la Sabat; în esenţă, Isus nu a disprețuit, nu a schimbat și nici nu a desfiinţat Sabatul.

Una dintre cele 39 de restricţii rabinice cu privire la Sabat prevedea că evreii nu aveau voie să transporte un obiect dintr-un loc în altul1. O altă regulă interzicea în mod expres căratul unui pat gol. Această prevedere este specificată într-un pasaj din Mişna2, care stipulează că, dacă cineva duce „un pat în care se află o fiinţă vie, acesta este exonerat de vina de a lua patul, întrucât patul e secundar față de om”3. Evreii puteau transporta o persoană folosindu-se de un pat, dar purtarea patului gol era interzisă.

 Disputa privind tradiţiile – Se pare că Isus a pus intenţionat la îndoială tradiţiile evreieşti. El dorea să elibereze Sabatul de povara restricţiilor şi să-i redea libertatea spirituală şi bucuria. Vindecând un om în ziua Sabatului, El a provocat o reacţie ostilă din partea evreilor. Mai mult decât atât, Isus a ales Sabatul pentru a-Şi demonstra puterea divină. Versetele care urmează după Ioan 5:18 au în centrul atenţiei divinitatea Sa şi aceasta era în acord cu faptele puterii Sale, printre care şi vindecarea paraliticului. Discursul care urmează după acest semn este o descoperire a naturii Sale divine şi a legăturii Sale cu Tatăl. În discuţie nu era atât de mult validitatea Sabatului în sine, cât mai ales dimensiunile sferei de autoritate a lui Isus.

Trebuie să ne aducem aminte că această relatare se află în Evanghelia după Ioan, al cărei scop este mai ales acela de a dovedi autoritatea divină a lui Isus. Iar El a spus că este legal să faci bine în ziua Sabatului. După modelul lui Isus, urmaşii Săi aveau să ţină Sabatul nu după regulile rabinice, ci mai degrabă ca pe o zi a slujirii şi ajutorării. Un alt lucru care este, de asemenea, adevărat şi astăzi e faptul că oricine păzeşte Sabatul doar după cerinţele legaliste nu va primi niciodată binecuvântările pe care Dumnezeu doreşte să i le împărtăşească. Aşadar nici Isus, nici biserica nu au respins Sabatul ca atare, ci mai degrabă au refuzat regulile stabilite de oameni pentru ţinerea lui.

Referinţe

1 Jacob Neusner, The Mishnah – New Translation, Yale, University Press, 1988, Shabbat 7:2.

2 Mişna este un cod de legi iudaic de pe timpul lui Isus.

3 Neusner, Mishnah, Shabbat 10:5.

Isus a pus intenţionat la îndoială tradiţiile evreieşti.