Ce fel de vin a făcut Isus în Cana Galileei?

Clinton Wahlen

director asociat, Institutul de Cercetări Biblice

[Nunul] i-a zis [mirelui]: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10)

Minunea transformării apei în vin, prima minune a lui Isus, este raportată numai în Ioan 2:1-11. Întrebarea care se pune este: Ce fel de vin a făcut Isus – vin fermentat sau suc de struguri? În timp ce această minune este descrisă în termeni sumari, este de la sine înţeles că întreaga cantitate de apă din vase a fost transformată în vin, totalizând aproximativ 400 de litri1. A fost vin fermentat? O asemenea cantitate de băutură alcoolică ar fi fost în stare să îmbete pentru câteva zile peste 100 de invitaţi. A dat oare Isus startul unei beţii? Este bine să ne aducem aminte că, pe când Se afla pe cruce, Isus a refuzat să bea vin atunci când I-a fost oferit (Marcu 15:23)2.

 Metode antice de păstrare a vinului – Cuvântul grecesc tradus prin „vin” în versetele 9 şi 10 (oinos) se poate referi atât la vinul fermentat, cât şi la cel nefermentat3. Pentru a face diferenţa între cele două posibilităţi de traducere, este nevoie să luăm în considerare alte elemente importante ce ţin de text şi de contextul istoric. Judecând după traducerea versetului 10, nunul pare să sugereze că se consuma vin fermentat, pentru că el face referire la practica obişnuită de a servi vin de calitate inferioară numai după ce toată lumea s-a îmbătat. Însă, dacă acesta ar fi sensul, atunci nu mai avea cine să-l asculte, întrucât, cum petrecerea era în toi, invitații ar fi fost deja băuți bine și nimănui nu i-ar mai fi păsat. În realitate, verbul „a bea” (gr. methusko) nu implică neapărat a bea peste măsură sau a fi în stare de ebrietate, aşa cum sugerează multe traduceri. În acest pasaj, semnificaţia este pur şi simplu aceea că oaspeţii „au băut bine”4. Numai după ce mesenii se săturau de vinul cel mai bun, urma să fie servit vinul de calitate inferioară. În mod clar, cuvintele în sine nu ne spun dacă vinul era fermentat sau nefermentat. Prin urmare, trebuie să căutăm în altă parte răspunsul la această întrebare.

Unii susţin că, în vechiul Israel, era imposibil să închizi ermetic vasele cu must înainte să înceapă fermentaţia. Aceasta este o problemă serioasă. Existau metode prin care să se păstreze mustul pe perioade mai lungi? Deși, în ce priveşte acest subiect, sursele evreieşti din primul secol ne oferă puţine informaţii, avem în schimb destule dovezi de la scriitorii greci şi romani ai vremii despre metodele de conservare existente: Sucul proaspăt de struguri era fiert până căpăta o consistenţă gelatinoasă. După care era presat în recipiente de ceramică, până când tot aerul era eliminat. Deasupra, se turna un strat subţire de ulei de măsline, iar mustul astfel preparat putea fi păstrat luni sau chiar ani de zile. Ulterior, pentru a fi folosit, se dilua cu apă. Produsul final rămânea astfel nefermentat5.

 „Vinul” pe care l-a făcut Isus – Totuşi, chiar dacă mustul se putea păstra nefermentat o perioadă mai lungă, este oare probabil ca, la această nuntă din Cana, să nu se fi consumat deloc vin? O întrebare şi mai importantă este: Ce fel de băutură putea fi atât de bună, încât să-l determine pe nun să țină discursul respectiv? Pentru mulţi dintre oamenii de astăzi, pare absurd ca oaspeţii la o astfel de ocazie să se fi mulţumit numai cu must, dar cultura evreiască de atunci nu se potriveşte cu a noastră. În primul rând, în mod normal, fetele se căsătoreau la vârsta fragedă de 12-13 ani. Cel mai probabil, nici mirele nu era cu mult mai în vârstă. Folosirea vinului fermentat la o asemenea festivitate ar fi degenerat rapid în beţie şi dezordine, situaţie pe care nişte evrei pioşi – preocupaţi de curăţia rituală, după cum ne indică acele vase mari pentru spălările rituale (Ioan 2:6) – ar fi căutat cu scrupulozitate să o evite6. Există chiar dovezi de la scriitorii antici că, la asemenea ocazii, se preferau băuturile puţin sau deloc alcoolizate. „Plinius spune clar că un «vin bun» era cel care nu conţine alcool”7. Grecii recomandau diluarea vinului cu cel puţin trei sau patru părţi de apă8. Vinul „cel mai bun” pare să fi fost cel care era cel mai proaspăt, cel mai puțin alterat de procesul fermentării, deoarece acesta se putea consuma în cantităţi mai mari şi pe o perioadă mai lungă9.

După Ioan, această minune a fost prima ocazie în care Isus Şi-a arătat „slava” (vers. 11, cf. 1:14). Minunea făcută de Isus nu a fost o simplă „cireaşă de pe tort”, ci o anunţare a acţiunii „vinului nou” – lucrarea nouă a lui Isus, care urma să umbrească şi să se distanţeze net de tradiţiile iudaice (cf. Marcu 2:22). Imaginaţi-vă minunea gustării unui „vin” proaspăt, făcut chiar de Creator! Probabil că întrecea în calitate chiar şi mustul extras din struguri din cea mai aleasă podgorie. Prin această primă minune, Isus Îşi anunţă intenţia nu numai de a reforma, ci şi de a transforma, nu numai de a face lucrurile vechi mai bune, ci de a le face noi.

Referinţe

1 Capacitatea unui vas de piatră este estimată la două sau trei „măsuri”. O măsură înseamnă cam 38 de litri (Josephus Flavius, Antiquitates judaicae, 8.57; 15.314), aşa că fiecare vas putea avea între 68 şi 102 litri.

2 Deși El a promis că nu va mai bea din „rodul viţei” până când îl va bea împreună cu urmaşii Săi, în Împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 14:25), se pare că motivul principal pentru care a refuzat să bea vinul oferit a fost acela de a-Şi păstra mintea limpede (DA 746). E semnificativ faptul că Talmudul babilonian vorbeşte despre practica de la Ierusalim de a li se administra vin amestecat cu stupefiante celor care urmau să fie executaţi, pentru a nu mai simţi durerea (b.Sanh. 43a).

3 În Efeseni 5:18; Psalmii 74:9 (LXX; ET 75:8); Proverbele 23:31; Isaia 28:7, oinos se referă la vin fermentat, în timp ce, în Matei 9:17; Marcu 2:22; Judecătorii 19:19 (LXX); Ioel 2:24; Isaia 16:10, se referă la vin nefermentat.

4 Aşa este tradus acest cuvânt în H. Preisker, „methē, methuō, methusos, methuskomai”, Theological Dictionary of the New Testament, G. W. Bromiley (trad.), 10 vol., Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 1964-1974, vol. 4, p. 547.

5 Jon Paulien, John: Jesus Gives Life to a New Generation, The Abundant Life Bible Amplifier, Boise, Idaho, Pacific Press, 1995, p. 70. Vezi şi Samuele Bacchiocchi, Wine in the Bible: A Biblical Study on the Use of Alcoholic Beverages, Berrien Springs, Michigan, Biblical Perspectives, 1989, p. 127, 128.

6 În Biblia ebraică, vinul şi „băuturile tari” sunt considerate sursă de confuzie morală şi de comportament inadecvat (de exemplu, Geneza 9:21; 19:32; Proverbele 20:1; 21:17; 23:31-35; Isaia 5:11,12; 28:7), iar acest mod de a privi lucrurile încă îi mai caracteriza pe evreii din vremea lui Isus sau pe creştinii din primul secol (Galateni 5:21; Efeseni 5:18; 1 Petru 4:3).

7 Albert Barnes, Notes on the New Testament: Explanatory and Practical, Luke-John, London, 1875, retipărit, Grand Rapids, Michigan, Baker, 1949, p. 193.

8 Vezi James Grout, „Wine”, Encyclopaedia Romana. Online: http://penelope.uchicago edu/~grout/encyclopaedia_romana/wine/wine.html; accesat pe 2 februarie 2010.

9 Bacchiocchi, p. 123, citându-i, printre alţii, pe Plinius, Istoria naturală, 14, 28, şi pe Plutarchus, Symposiacs, 8, 7.

„Vinul pe care l-a făcut Hristos la nuntă şi cel pe care l-a oferit ucenicilor Săi, ca simbol al sângelui Său, era must curat de struguri. La acesta se referă profetul Isaia când aminteşte vinul cel nou, aflat încă «în strugure», spunând: «Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!» (Isaia 65:8).” (DA 149)