Vești de la răsărit

Începând cu capitolul 15, Apocalipsa capătă un nou ton. În prima parte (Apocalipsa 1 – 11), profeţia a acoperit evenimente istorice (din vremea lui Isus Mesia până la judecată). Apoi, în a doua parte (Apocalipsa 12 – 14), viziunea s-a concentrat pe timpul sfârșitului (timpul judecăţii), ultimele zile ale istoriei, care precedă revenirea lui Dumnezeu.

Acum, în această a treia parte (Apocalipsa 15 – 22), viziunea profetică aruncă o privire dincolo de sfârșitul timpului (de la judecată până la Noul Ierusalim). Pentru prima oară, istoria este condusă în mod direct de Dumnezeu, și numai de El. Experienţa este una absolut nouă, atât pentru Babilon, cât și pentru Ierusalim.

Mânia lui Dumnezeu atinge proporţii inimaginabile. Distrugerea nu a mai fost niciodată atât de totală și de drastică. Apocalipsa vorbește despre un cutremur de pământ „cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare” (Apocalipsa 16:18). Niciodată puterea creatoare a lui Dumnezeu nu a fost atât de intensă sau transformările atât de profunde. „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”, promite Dumnezeul Apocalipsei (21:5).

Intervenţia divină în cursul istoriei omenești va izbucni din est (Apocalipsa 16:12), ca vântul khamsin, un vânt specific Orientului Mijlociu, care devorează totul (Ezechiel 17:10), dar și ca răsăritul soarelui, care aduce lumina unei noi zile.