Prefaţă

„Dacă tu sau cineva cunoscut vă confruntați cu una dintre aceste probleme, cartea de față poate fi un pas important pe calea care duce la o viață de pace, de restaurare și de vindecare.” Este promisiunea pe care o fac Julián Melgosa şi Michelson Borges în Introducere. Problemele la care se referă le știm din titlul cărții: depresia, anxietatea, sentimentul de vinovăție şi stresul.
Cu sentimentul de vinovăție am făcut cunoștință încă din Vechiul Testament, unde întâlnim oameni care au trăit cu mii de ani înaintea noastră. Celelalte trei, anxietatea, depresia şi stresul, considerate de specialiști „boli ale civilizației”, sunt puse de autori sub semnul excesului: excesul de viitor, excesul de trecut și, respectiv, excesul de prezent. 

Una dintre veștile bune pe care ni le dau Julián Melgosa şi Michelson Borges este că oamenii își pot lua sub control propria gândire: „S-a dovedit că ținerea sub control a gândirii este eficientă, în special în ce privește lucrurile care declanșează anxietatea” (p. 20). Alături de controlul respirației, al încordării, al nutriției, al sensibilității și al relațiilor interpersonale, controlul gândirii reprezintă o cale de vindecare recomandabilă, pentru că – da! – putem să ne luăm în stăpânire propria gândire, așa cum ne-a spus Isus Hristos acum două mii de ani. Când ne spune că „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28), Mântuitorul ne atrage atenția asupra posibilității și necesității de a ne stăpâni gândurile. Desigur, calea cea mai sigură este „terapia divină” (p. 24), care ne vindecă de nesiguranța cu privire la viitor. 
În ceea ce privește depresia, alături de suportul social, de o viață activă și de raportarea prudentă la trecut, apare din nou „gândirea corectă” (p. 32). Și în acest caz autorii consideră că terapia divină este decisivă: „Încrederea că Dumnezeu dorește să-i ajute, să-i protejeze și să-i susțină pe cei care Îl caută este primul pas către a primi beneficii prin spiritualitate. Această convingere produce o relație care inspiră pace interioară” (p. 38). 

Știm că „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23), dar până la moartea veșnică, plata păcatului este chinul sufletesc al celui bântuit de remușcări, așa cum vedem la Carlos, personajul care ilustrează disperarea și frustrarea care însoțesc sentimentul de vinovăție (p. 78). 
Puterea speranței este un ghid al emancipării – al eliberării de grijile privind viitorul, de trecut, de dependențe și de sentimentul de vinovăție la care ne condamnă păcatul. Cu privire la cele patru boli ale civilizației, sfaturile autorilor vizează rugăciunea, citirea Bibliei și asocierea cu oameni care împărtășesc aceleași idei și valori – asociere care, la rândul ei, întărește credința în Dumnezeu. 
Această scurtă prefață nu se poate încheia decât cu concluzia pe care Paul, un alt personaj al cărții, o formulează în fața familiei sale (p. 110): „Avem nevoie de Dumnezeu în casa noastră. Avem nevoie de dragoste”. 

prof. univ. dr. Dumitru Borțun