Cetate cu de iaspis zid Şi porţi de mărgărit, Spre tine-avem noi de privit, De-i sufletu-obosit; Căci pe-a ta cale de-aur chiar Curând noi vom umbla, Spre-a ne-nchina la Cel Preasfânt, Ce sus la cer ne ia.
Refren
Cu aprig dor, Cu dor te-aştept, Ceresc locaş, prea sfânt odor, Spre tine mă îndrept.
Cetate, ce de soare, stea, Nicicum nu ai nevoi, În tine ne putem vedea, De-avem credinţă-n noi. Privind la tine ne-ntărim, Curaj vom căpăta; Şi dacă legea o păzim, În tine noi vom sta.
La poarta ta vor dispărea Şi lacrimi, şi dureri, Căci Domnul ne va bucura Cu scumpe mângâieri. Şi crucea răbdător de-o port, Cât Domnul nostru vrea, La tine, în cerescul cort, Curând mă voi afla!