Curând vom fi cu Domnu-n cer uniţi, Pe ăst temei solia merge-n lume. Ne e ascuns al veşniciei veac, Dar cum străbate-o rază zăr’le-obscure, Aşa străbate-n noaptea morţii reci: „Curând vom fi uniţi cu Domnu-n veci!”
Cu El în cer! În sfânt iubit locaş Sufletul meu va odihni în tihnă. Al vieţii ţel, al ei suprem locaş Ajunge-aci plinirea lui divină. Isus a zis: „Copii, fiţi pregătiţi!” Curând vom fi cu Domnu-n veci uniţi!
Pe-acest pământ e totul trecător, Tot ce-i frumos, în vânt şi praf se pierde, Şi viaţa chiar se pierde ca un nor, Toate se pierd sub aspra morţii lege. Nu tot aşa va fi, o, auziţi: Când cu Isus vom fi în cer uniţi!
Cu El uniți, spre ceruri ne-avântăm, Acolo fericirea-i negrăită. Un dor de nemurire ne-a cuprins, De-o viață lină, dulce, nesfârșită. De biruim, vom fi toți mântuiți: Atunci vom fi cu Domnu-n veci uniți!