O, blândă Stea, iubit Mântuitor, Condu-mă Tu! Când totu-i trist, speranţele când mor, Condu-mă Tu! Decât să cad trudind fără răgaz, Destul acum să fac un singur pas.
Până acum cu dor eu nu Ţi-am zis Condu-mă Tu! Căci eu voiam un drum de tot deschis, Condu-mă Tu! Azi sfatul Tău e tot ce mi-a rămas, Destul să văd, să fac un singur pas.
Chiar printre stânci, pe drum necunoscut, Condu-mă Tu! Când neguri vin, eu nu voi fi pierdut, Condu-mă Tu! Sunt orb şi gol, de-aceea nu Te las, Destul acum să fac un singur pas.
În suferinţi, în lanţuri de dureri, Condu-mă Tu! Până voi fi ajuns la Tine-n cer, Condu-mă Tu! Când vocea ta aud în orice ceas, Destul atunci să fac un singur pas.
Nu mă lăsa în lacrimi şi nevoi, Condu-mă Tu! Revarsă-n mine azi speranţe noi, Condu-mă Tu! Doar mila Ta mă scoate din impas, Destul acum să fac un singur pas.