Rămâi cu noi, o, scump Mântuitor! De pacea Ta, ce mult ne este dor! Când toate trec pe ce ne-om sprijini? Tu eşti nădejdea, nu ne părăsi!
Rămâi cu noi, Tu, Medic minunat, Ca să ne vindeci pieptul de oftat, Mângâietor în orice-am suferi, Tu eşti nădejdea nu ne părăsi!
De suntem singuri, fără harul Tău, Cum să luptăm cu ura celui rău? Când a-nceput furtuna a mugi, Tu eşti nădejdea, nu ne părăsi!
Când eşti cu noi, să vină-orice atunci, Lacrimi, amaruri, ni se par mai dulci, Şi-al morţii bold, tot nu ne va-ngrozi, Tu eşti nădejdea, nu ne părăsi!