Când neguri se-adună Şi vântul se zbate, /:Aproape e Domnul, Din valuri ne scoate!:/
De cine ne-om teme? El mustră furtuna /:Şi-I place să fie Cu noi totdeauna!:/
Pluti-vom spre casă, Isuse, cu Tine, /:Pe braţul Tău tare, O, cât e de bine!:/
Şi dacă furtuna, mugind, Ne-ameninţă, /:Noi mergem 'nainte, Trăim prin credinţă!:/
Prin bezna cercării, Când paşii se-nclină, /:Doar dragostea-Ţi mare Ne fie lumină!:/