Mai sus decât înalţii munţi pe care i-a creat, Mai nepătruns ca un ocean, şi mai înfricoşat, El ţine lumea-n palma Lui şi râde de cel rău! Acelaşi azi şi-n veşnicii e-al nostru Dumnezeu!
Slăvit e-al nostru Creator, puternic, nevăzut! El a rostit doar un cuvânt şi toate s-au făcut! El mărilor le-a pus hotar şi lumea-n veci va sta; Eu sunt doar praful pe cântar dar cânt mărirea Sa!
Nu-i nici o floare pe pământ, nici pasăre, nici nor, Să nu-ţi vorbească, tresăltând, de bunul Creator! Fiinţa mea, purtând şi ea minuni de veşnicii, Va preamări iubirea Sa ce nu se va sfârşi!