Călătoria misionară neașteptată

Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului. – Faptele apostolilor 1:8

Dezvoltarea profesională era unul din lucrurile de pe lista mea. Dar costul exor­bitant al obținerii unei educații la Universitatea Harvard pentru un curs de o săptămână mi-a tăiat elanul. Mi-a tăiat elanul până în momentul în care Dumnezeu m-a întrebat într-o zi în timpul personal de devoțiune: Te îndoiești că Eu îți pot purta de grijă? Mii de dolari pentru un curs de o săptămână părea un lucru imposibil și totodată ilogic pentru mine. Puteam cel puțin să mă înscriu pentru curs și pentru o bursă guvernamentală. Am fost acceptată în program – o minune și un semn din partea lui Dumnezeu, care îmi arăta că, dacă El m-a adus până aici, El mă va duce până la capăt.

Dar cererea mea pentru bursă a fost respinsă, deoarece, dat fiind faptul că eram din Trinidad și Tobago, eram ineligibilă. Foarte dezamăgită, le-am scris celor de la universitate, informându-i de faptul că nu puteam plăti pentru curs și cerându-le să îmi țină locul până anul următor. Răspunsul a fost negativ. Trebuia să mă înscriu din nou, tot ce îmi puteau oferi era o reducere de 30% din taxă. Desigur, trebuia să trimit din nou un plan financiar în care să detaliez cum plănuiam să plătesc pentru curs, împreună cu suma de care încă mai aveam nevoie, ceea ce am și făcut. Spre uimirea mea, personalul facultății mi-a răspuns și s-a oferit să mă ajute cu 68% din taxa de participare!

Cu inima plină de recunoștință, I-am cerut lui Dumnezeu să mă folosească în timpul cursului pentru a da mărturie pentru El colegei de cameră. Dar cursul te ținea ocupat tot timpul și nu am prea avut timp să socializez în afara orelor. Totuși, Dumnezeu lucrează în mod tainic. Planul Lui era să dau mărturie unei tinere necreștine care stătea lângă mine la cursuri.

„Tu ce faci când ai probleme?” m-a întrebat ea într-o zi. I-am spus că mă rog la Dumnezeu. Am ascultat-o și apoi i-am spus că Dumnezeu m-a ajutat și în trecut. Am găsit o revistă Semnele timpului mai veche, cu titlul „O scrisoare de dragoste de la Isus” și i-am oferit-o la despărțire. Ea mi-a trimis un mesaj telefonic: „Îți mulțumesc că ai împărtășit cu mine dragostea lui Dumnezeu.”

Încă mă simt mică la gândul că Dumnezeu a deschis o cale ca eu să merg tocmai din Trinidad și Tobago la Universitatea Harvard pentru a da mărturie unei fiice tinere de-a Lui, care avea nevoie să Îl întâlnească în rugăciune. Mă rog ca această sămânță semănată să dea rod pentru slava și onoarea Lui.

Lebrechtta N. O. Hesse-Bayne