Thursday, 20 February 2020
Oase uscate
El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduți!»” – Ezechiel 37:11
Pretutindeni se aud strigăte și gemete, un ecou ieșit de pe buzele celor descurajați. Viețile multora sunt distruse de dezastre naturale și de pierderea locului de muncă, a familiei sau a prietenilor. Moartea, boala și întristarea sunt mai prevalente ca niciodată înainte. Durerea oamenilor este imensă. Unii creștini cad pe cale, deoarece „oasele” lor nu mai sunt ținute vii de Cuvântul lui Dumnezeu, așa că și ei cad pradă simțămintelor de descurajare. Li s-a dus din suflet bucuria de dinainte. Izvorul de apă vie a secat.
Faci și tu parte dintre cei care consideră că este prea greu de purtat crucea? Ți s-au uscat și ție oasele din cauza întreruperii legăturii cu Sursa de apă vie, singura care poate da energie și speranță?
Creștină fiind, atunci când mi se usucă oasele, înseamnă că mi-am pierdut dragostea dintâi pe care o simțeam pentru Isus Hristos. A devenit un obicei să Îl caut dimineața, nu o plăcere. Credința care odată îmi era ancoră, acum este pusă sub semnul întrebării. Teama și îndoiala au venit să își ocupe locul în inima mea. În loc să Îl chem pe El pentru vindecare și restaurare, murmur și mă plâng. Pot spune că oasele mele devin fragile și își pierd vitalitatea, grația și seva dătătoare de viață. Călătoria mea spirituală devine agitată, slabă, fragilă și lipsită de credință și putere. Când mă concentrez pe propriile probleme, uit că „pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Nu Îi mai aud glasul dulce care mă cheamă: „Întoarce-te, fiica Mea!”
Când poverile vieții te doboară pe cale, amintește-ți că ai un Mântuitor care Își arată dragostea și grija față de tine zilnic. Cuvântul Său nu dă greș niciodată. Făgăduințele Lui sunt adevărate și pline de putere. Nu lăsa ca îngrijorările acestei lumi să te sece sau să te priveze de bucuria Lui și de dorința de a le spune și altora despre El! Adu-ți oasele uscate la piciorul crucii! El ne-a spus să venim la El când suntem trudiți și împovărați și vom găsi odihnă. El a purtat deja poverile în locul tău (vezi Matei 11:28).
De ce nu alegi să mergi la Hristos pentru suflul de viață care pătrunde în oasele uscate și aduce milă, compasiune și frumusețe? În El vom găsi o fântână veșnică. Aceasta nu va seca niciodată. Oasele noastre vor fi întărite cu viață, speranță și vigoare, care ne vor ajuta să stăm neclintiți împotriva atacurilor vrăjmașului.
Corletta Aretha Barbar