În groapa depresiei

Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu. – Psalmii 42:11

În septembrie 2015, am trecut printr-o dezamăgire în urma unei relații care nu a decurs așa cum mă așteptam eu. Eram în Statele Unite și lucram ca voluntară la un centru de stil de viață. Pentru că îmi plăcea foarte mult lucrarea misionară medicală, mi-am dorit să mai rămân să lucrez încă un an acolo – și chiar era nevoie de ajutorul meu. O situație din care ambele părți aveau de câștigat. Din nefericire, simțeam că asupra mea era un nor întunecat de depresie, care mă trăgea în jos. Am încercat să lupt sau să îl ignor. Dar, pe măsură ce trecea timpul, păream să mă afund tot mai adânc în groapa gândurilor și a percepțiilor negative: Nu mă voi mai căsători niciodată. De ce și-ar dori cineva o fată ca mine? Ceilalți misionari de aici sunt mult mai buni decât mine. Cum rămâne cu viitorul meu? Cum voi putea să merg la lucru în Bruxelles anul viitor? Mi-am dat seama că aveam aproape toate simptomele unei depresii majore, doar că eu încă îmi doream să trăiesc.

Nu puteam vorbi cu nimeni de acolo. La urma urmei, eu eram printre voluntarii privilegiați în acea instituție, care lucra în primele rânduri, ajutându-i pe ceilalți în problemele lor fizice, emoționale și spirituale. În acea perioadă am reușit cumva să îi ajut pe pacienții care veneau la sanatoriul nostru cu provocările lor, fără ca ei să își dea seama de starea mea.

Apoi a murit bunica din partea tatălui și a trebuit să merg în Germania. Era ultimul lucru de care aveam nevoie. Când m-am întors la centrul de sănătate, am hotărât să rămân acolo până la finalul perioadei pentru care îmi luasem angajamentul de a fi acolo. Într-o zi din februarie, în timp ce mergeam pe holurile instituției, m-am întâlnit cu capelanul. „Ai vrea să îți spui experiența vineri seara?” m-a întrebat el. Am ezitat și m-am dat înapoi înainte de a izbucni în lacrimi. El m-a chemat în biroul lui, s-a rugat și apoi mi-a citit Psalmii 42:11. Din acel moment, lucrurile au început să meargă mai bine pentru mine.

Astăzi mă consider cea mai fericită și norocoasă femeie de pe tot pământul. Deși încă sunt necăsătorită, Domnul este Creatorul și Soțul meu. Deși încă nu sunt un misionar medical desăvârșit, știu că Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați – ci El îi califică pe cei chemați. Deși încă nu știu exact ce îmi rezervă viitorul pe plan profesional, știu cine are în mână viitorul.

Domnul m-a ajutat să ies din cea mai adâncă groapă a depresiei în care am fost vreodată. Sunt sigură că Dumnezeu poate face același lucru și pentru tine, dacă te încrezi în El!

Daniela Weichhold