Aleg să mor

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. – 1 Tesaloniceni 5:18

Începea din nou – cu remarci care îmi străpungeau sufletul asemenea unui cuțit. Îmi cunoștea toate punctele sensibile și era de-a dreptul încântat să le atingă pe toate. Stăruințele mele nu l-au înduplecat câtuși de puțin să înceteze. El „doar glumea”. Care era problema mea?

Rugăciunile mele pentru el se înălțau zilnic spre Cer. La fel, și rugăciunile pentru mine. Făcusem tot ce puteam face. Încercasem și tăcerea. L-am lăsat să își bată joc de mine și să mă tachineze. Rămăsesem tăcută. Am încercat și să îmi exprim iubirea față de el prin cuvinte de apreciere, prin prăjitura preferată, prin îmbrățișări și chiar i-am invitat și pe prietenii lui în vizită. Încercasem să fac apel la bunul-simț și la modul uman de a-i trata pe semeni. Am încercat să îi trezesc latura spirituală. De ce ar vrea să Îl rănească pe Dumnezeu printr-un astfel de comportament?

Am încercat chiar să îi interzic să mai vină la noi acasă. Dacă nu se putea comporta decent, atunci nu mai avea ce să caute în casa noastră pentru a continua să mă tortureze. I-am cerut scuze pentru partea mea de vină (oricare ar fi fost ea) de a-l încuraja, a-i permite sau a-l determina să fie cum era. Nu îmi mai venea în minte nicio altă tehnică.

Apoi, Dumnezeul meu milostiv mi-a reamintit o rugăciune proprie înălțată nu cu mult timp în urmă. Doamne, omoară eul care se trezește la viață în mine atât de des! Te rog să faci tot posibilul! Cum ar putea cineva să moară dacă nu prin stingerea fitilului vieții? În momentul când am rostit acea rugăciune, dorința mea era curată și arzătoare. Chiar îmi doream sfințirea. Îi oferisem lui Dumnezeu viața mea fizică în nenumărate ocazii în schimbul mântuirii persecutorului meu, uitând că, de fapt, natura mea egoistă trebuia să moară zilnic. Durerea este un factor motivator puternic. Dacă am putea să identificăm ce ne provoacă atâta durere, atunci am scăpa de ea și am fi liberi. Vrem să fim biruitori asupra „vrăjmașului” doar pentru a ne simți bine din nou sau poate pentru a nu mai simți nimic. Doar atârnarea pe cruce va rezolva problema. Așa că încercăm una, încercăm alta și multe altele până când ne cuprind epuizarea și mânia.

De-abia acum lacrimile mele încep să sece. Inima îmi este liniștită. Îi cer altceva.

Doamne, învață-mă să port astăzi crucea! Învață-mă să Îți mulțumesc în situațiile pe care mi le oferi! Arată-mi cum să mor având o dragoste profundă pentru toți cei care sunt manipulați de cel rău! Și, cândva, ajută-l pe fiul meu să înceapă o viață nouă, pentru că Tu și eu am ales să murim!

Brenda Kiš