Binecuvântarea unei zile de naștere (II)

 

În orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu (…) vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6,7

 

Într-o seară, timp de trei ore, o mamă în travaliu, susținută de echipa medicală de la secția de neonatologie, a încercat tot ce a știut pentru a încuraja bebelușul să iasă. Din moment ce mama încă mai avea mult până să nască, eu și medicul am hotărât să o pregătim pentru cezariană.

În acel moment, pacienta a început să plângă. I-am cuprins cu putere mâna, în timp ce lacrimi îi șiroiau pe obraji. Mi s-a frânt inima când i-am văzut durerea.

Înainte de a pleca la serviciu în acea dimineață, mă rugasem la Dumnezeu să mă ocrotească pe mine și pacientele mele. Încă de la începutul luptei acestei viitoare mame, eu m-am rugat în taină. Am simțit îndemnul să îi dezvălui secretul meu. Cu blândețe, i-am strâns mâna și i-am spus că sunt creștină și că mă rugasem pentru ea. Am întrebat-o dacă ar vrea să mă rog împreună cu ea. „Da!” a fost răspunsul ei. Am plecat capul și am înălțat o rugăciune simplă la tronul lui Dumnezeu, ca El să îi țină în siguranță pe mamă și pe copil. În timp ce o transportam în sala de operații, am asigurat-o că Dumnezeu avea să le poarte de grijă. Mi-a mulțumit. Într-un timp foarte scurt, bebelușul țipa și își umplea plămânii cu aer. Copilul era sănătos. Mama era sănătoasă și acum putea să își țină în brațe micul ghem de fericire pe care îl așteptase de atâta timp. Cu toții am fost recunoscători!

Câteva luni mai târziu, aceeași pacientă a venit la noi la cabinet pentru un control. „Vă amintiți de mine?” a întrebat ea. „Desigur!” i-am răspuns eu zâmbind. Am vorbit despre acea zi importantă – mult așteptata petrecere de zi de naștere. Apoi mi-a împărtășit un lucru care m-a surprins. „Când v-ați rugat pentru mine, dintr-odată am simțit o pace incredibilă și o siguranță m-a cuprins ca o pătură.” Mi-a mai spus că rugăciunea mea a contat enorm pentru ea. Apoi a adăugat că și ea este creștină – chiar păstorea o biserică locală. Am fost surprinsă. Sunt foarte recunoscătoare că am ascultat glasul Duhului Sfânt în acea zi.

Niciodată nu știm cum putem fi o binecuvântare pentru cei din jur atunci când ne trăim practic credința. Noi suntem mâinile, buzele și picioarele lui Dumnezeu. El dorește să ne folosească pentru a-i atinge și pe alții cu dragostea Sa. Atunci când urmăm îndemnurile Sale, primim cea mai mare binecuvântare. În acest caz, eu am primit cea mai mare binecuvântare dintr-o „zi de naștere”.

Sherilyn Gibbs