Dumnezeu este dragoste

„Cuibărește-te lângă mine, mamă!” m-a implorat micuța voce, în timp ce închideam cartea de istorioare și o înveleam pentru somnul de prânz. Am suspinat în mintea mea. Acest timp era, de asemenea, momentul meu de liniște, iar lista cu lucruri ce trebuiau făcute era lungă. Înăbușindu-mi frustrarea și înălțând o rugăciune tăcută, i-am zâmbit fețișoarei gânditoare, de trei anișori.

M-am ghemuit într-o poziție destul de strâmbă în pătuțul ei. Ne-am cuprins una pe cealaltă în brațe, iar eu I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ocazia de a-mi strânge fiica în brațe și de a-i oferi o imagine pe înțelesul ei despre ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu.

Mulțimea de moduri de a ne învăța copiii despre dragostea lui Dumnezeu este la fel de mare ca momentele existente într-o zi: când le citim, când ne jucăm sau lucrăm cot la cot cu ei, când îi tragem mai aproape de noi în loc să-i gonim cât mai departe. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă să facem împreună fursecuri. Înseamnă să adunăm împreună murdăria lăsată de cățel. Înseamnă să împăturim împreună prosoapele de bucătărie, precum și să facem desene pe care să le oferim mai apoi celor de la un azil.

Ca părinți, demonstrăm dragostea consecventă și persistentă a lui Dumnezeu atunci când și noi perseverăm, nerenunțând niciodată la misiunea noastră de a-L reprezenta pe Isus. Faptul că îi tragem la răspundere pe copii într-un mod responsabil, cu o comunicare afectuoasă și prin suportarea consecințelor le va deschide inimile și le va câștiga respectul.

A iubi înseamnă a ne lua cu răbdare timp să ne învățăm copiii calea pe care ar trebui să pășească. Noi reflectăm dragostea lui Dumnezeu prin felul în care reacționăm la conflict. Îi cerem iertare copilului atunci când am greșit, l-am certat sau ne-am purtat fără dragoste? Exersăm împreună cu copiii noștri, la propriu, cum să se poarte frumos? Sau cedăm nervos și țipăm la ei, sătui de copilăriile lor?

„Despărțiți de Mine nu puteți face nimic”, zice Isus. Nu pot reflecta dragostea lui Dumnezeu decât după ce am încredere în dragostea Lui iertătoare pe care mi-o poartă mie și eșecurilor mele. El îmi oferă cu drag ceea ce nu dețin în mod natural: iubirea Lui voioasă, capabilă de sacrificiu.

Dragă Tată, mă rog pentru copiii mei să vadă reflexia inimii Tale și să recunoască, la nivelul lor, dragostea Ta iertătoare, consecventă, generoasă și jucăușă!

Sophie Berecz