Romanii

Mai întâi, mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Hristos, pentru voi toți,  căci credința voastră este vestită în toată lumea. – Romani 1:8

 

Epistola către romani a apostolului Pavel are un început deosebit. Apostolul își începe mesajul plin de recunoștință față de credincioșii care trăiesc în Roma și principalul motiv este acela că această credință „este vestită în toată lumea”. Chiar dacă Biblia nu ne spune prea multe despre căile precise prin care creștinii își răspândeau mesajul, putem presupune că ei își arătau în mod spontan iubirea față de ceilalți.

De multă vreme voia Pavel să viziteze Roma, deoarece avea ochii ațintiți asupra Italiei și Spaniei, care constituiau noi și largi câmpuri de lucrare (Faptele apostolilor, p. 373). În sfârșit, după multe dificultăți, a debarcat în portul italian Puteoli (Pozzuoli, Napoli), la 220 de kilometri de Roma. Sosirea lui a fost foarte diferită de cum și-o imaginase. Venise ca deținut, foarte bine păzit, ca să fie înfățișat înaintea cezarului. Ca deținut, aveau creștinii să-l primească bucuroși sau aveau să se jeneze cu el? Ce influență ar fi putut să aibă ca biet prizonier? Ar fi putut avea ocazia să-L slujească pe Dumnezeu, în ciuda lanțurilor sale?

Apostolul avea o serie de dezavantaje sociale din cauza convingerilor sale, care erau contrare regulilor culturale împământenite. Când o persoană este astfel stigmatizată, majoritatea oamenilor devin ostili sau indiferenți. Din fericire, în Puteoli, Pavel a fost primit cu mare afecțiune, iar frații i-au aranjat să petreacă împreună cu ei o săptămână întreagă. Apoi Pavel a pornit spre capitala imperiului. Cu mult înainte de a ajunge la Roma, la vreo 60 de kilometri de cetate, romanii creștini nerăbdători au venit să-l întâmpine. Acest lucru i-a umplut apostolului inima cu gratitudine și i-a dat curajul să-și continue lucrarea misionară. În lumina acestei revărsări de dragoste și apreciere, apostolul Pavel scrie în Epistola către romani: „În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat (…) că sunteți plini de bunătate” (Romani 15:14).

Exprimarea aprecierii față de un om umil și stigmatizat este un exemplu de iubire empatică – o iubire ce poate fi recunoscută ca limbaj universal. „Cei care îi primesc pe cei în suferință, care îi ajută pe cei în nevoie, care îi mângâie pe cei întristați și care le spun păcătoșilor despre iubirea iertătoare a lui Hristos, aceștia sunt adevărații lucrători” (The Story of Jesus, p. 166). Dacă noi procedăm asemenea romanilor, vom fi în stare să trecem orice graniță. Astfel, mesajul de dragoste al lui Dumnezeu va fi răspândit în toată lumea.