Înrădăcinaţi în unitate

Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare;  îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați  unirea Duhului prin legătura păcii. – Efeseni 4:2,3

 

În statul Utah (Statele Unite) este o pădure numită Pando, care este de mare interes pentru iubitorii de natură. Pădurea de plopi-tremurători ocupă 43 de hectare și numără aproximativ 40 000 de exemplare. Ceea ce este remarcabil e că toți plopii sunt conectați la un sistem de rădăcini subterane comune. Acest sistem viu se estimează că are 6 600 de tone de material organic, reprezentând cea mai mare masă organică din lume. Toate rădăcinile, trunchiurile, ramurile și frunzele din Pando au același cod genetic, din moment ce reproducerea lor are loc prin clonare. Cu toate acestea, aspectul fiecărui trunchi, al fiecărei ramuri și frunze este unic și prezintă o imensă varietate.

Atunci când un foc distruge o parte din pădure, rădăcinile produc noi lăstari, care se vor transforma în trunchiuri tinere ce vor deveni copaci adulți. Același lucru se întâmplă și atunci când o boală afectează pădurea: sistemul rădăcinilor se apără ca un tot, îndepărtând amenințarea și înlocuind țesuturile moarte.

Versetul de astăzi înalță unitatea – „păstrați unirea Duhului prin legătura păcii”. În același fel în care pădurea Pando își păstrează unitatea prin sistemul viu unit de același ADN, apostolul ne sugerează două elemente prin care comunitățile pot avea pace și unitate: modestie și blândețe.

Modestia este un element de bază al bunelor relații și al menținerii unității. Coreenii, de exemplu, se salută unul pe altul cu o înclinare care arată respect reciproc. Un observator din afară e posibil să nu-și dea seama că înclinarea diferă ca lungime și adâncime, în funcție de clasa socială. Astfel că bătrânii (foarte respectați în această cultură) sau oamenii de afaceri au parte de o aplecare mai adâncă decât cineva din oricare altă clasă socială. Prin manifestarea deschisă a umilinței unii față de alții, multe probleme pot fi evitate.

Isus ne invită să ne umilim, prin texte ca: „Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat” (Matei 23:12). „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă” (Marcu 9:35). „Când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă!” (Luca 14:10). „Ferice de cei săraci în duh!” (Matei 5:3).

Umilința este o trăsătură de mare valoare în contextul creștin, dar ea este și un factor de unitate și echilibru în toate relațiile. Pune-o în aplicare și nu vei regreta!