Nevoia de disciplină

Cine cruță nuiaua urăște pe fiul său, dar cine-l iubește  îl pedepsește îndată. – Proverbele 13:24

 

Olga s-a hotărât să folosească întotdeauna cu fiul ei metoda educației pozitive. De la primii pași, ea l-a învățat ce trebuie să facă. Asemenea oricărui copil, câteodată el o asculta, câteodată, nu. Când micuțul urma indicațiile mamei sale, ea îi adresa cuvinte de laudă, zâmbete și afecțiune. Alteori îi dădea jucării și dulciuri. Când nu era ascultător, pur și simplu îl ignora. Adevărul e că metoda funcționa foarte bine și Olga obișnuia să afirme adesea că în cei trei ani de viață ai fiului ei nu a fost nevoie niciodată să-l disciplineze. Când primul ei născut avea patru ani, Olga a adus pe lume un al doilea copil. Cel mai mare a început să devină gelos pe fratele lui mai mic și, o dată, când micuțul dormea, l-a trezit ciupindu-l și făcându-l să urle teribil. Mama, martoră la acest comportament greșit, i-a aplicat imediat o serie de palme.

Chiar în aceeași zi a venit în vizită un prieten de familie și, surprins când a auzit de incident, a exclamat:

- Olga, am crezut că niciodată nu îți pedepsești copiii și folosești numai condiționarea pozitivă.

- Adevărul este că metoda mea e mai eficientă decât pedepsele, dar, în caz de urgență, trebuie să folosesc pedeapsa pentru a evita consecințele grave, a fost răspunsul Olgăi.

Câteodată, pedeapsa este necesară, în mod deosebit când comportamentul de dorit nu poate fi recompensat, deoarece acesta nu există. Pedeapsa nu trebuie să fie fizică, mai ales când copiii sunt mai mari și există urmări de genul cauză-efect. De exemplu, pedepsirea unui copil prin interzicerea de a participa la o petrecere sau la o excursie este mai eficientă decât lovirea cu palma. De fapt, Biblia recomandă mai întâi corecția verbală. „Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4:2). În al doilea rând, promovează tipul de disciplină care scoate în evidență consecințele naturale ale acțiunilor noastre: „Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7). În al treilea rând, Biblia vorbește despre pedeapsa fizică în contextul „certării”: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (Proverbele 22:15). Dacă trebuie să-ți pedepsești copiii, evită pedeapsa fizică; în schimb, interzice-le anumite privilegii, aceasta fiind o opțiune mai eficientă. Dar cel mai important lucru este să nu-l pedepsești pe copil cu mânie, ci cu dragoste. Iată cum vorbește Domnul despre metoda Sa: „I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste” (Osea 11:4).