Nu văd decât ceva bun în ei

 

Sau cum poți să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi” și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna  din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul  din ochiul fratelui tău. – Luca 6:42

 

Un cuplu recent căsătorit s-a mutat într-un alt cartier. În prima dimineață, în timp ce pregăteau micul dejun, soțul i-a spus soției:

– Ai văzut lenjeria vecinilor atârnată pe sârmă? N-am putea spune că e foarte curată, nu-i așa?

Uitându-se pe fereastră, soția a clătinat din cap în semn de acord. Din acea zi, rufele vecinilor spălate numai pe jumătate au devenit un motiv permanent de conversație pentru tânărul cuplu. Într-o dimineață, soția a fost uimită să constate curățenia și albul rufelor vecinilor. S-a grăbit să ducă vestea soțului ei:

– Hai să vezi! Astăzi au rufele foarte curate!

Zâmbind și clătinând ușor din cap, soțul a spus:

– Da, dragă. Aseară am spălat geamul nostru.

Psihologii întâmpină mai ales situația în care oamenii au probleme cu stima de sine și au calități, dar nu și le pot vedea. Dar există și probleme legate de stima de sine care merg în altă direcție: cei care nu sunt în stare să-și vadă greșelile și limitele, dar sunt foarte capabili să identifice neajunsurile altora, precum cuplul din povestirea noastră.

Isus condamnă această atitudine ipocrită atunci când pune următoarea întrebare: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Luca 6:41). Acest exemplu ilustrează ocupația Învățătorului din Nazaret – aceea de tâmplar. Traducerea „pai” corespunde grecescului karfos, care se referă la o așchie subțire de lemn. Astfel putem vedea contrastul în ce privește mărimea: de la o așchie subțire la o bârnă groasă, care susține greutatea unei construcții. Ce diferență! Ființa umană este în stare adesea să observe un fir de rumeguș și să nu vadă o grindă groasă de lemn.

Să ne așezăm astăzi în mâinile lui Dumnezeu, astfel încât El să ne dea înțelegerea și înțelepciunea de a nu îi judeca pe alții, pentru că, dacă facem așa ceva, e foarte posibil ca problema respectivă să fie la noi, și chiar amplificată: „Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci, prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri” (Romani 2:1).