Îl știe pe fiecare pe nume

Povestea noastră este o idilă de pe timpul liceului. L-am întâlnit pe soțul meu când aveam 16 ani, iar prietenia noastră a înflorit într-o relație puternică și stabilă de dragoste. Ne-am căsătorit cinci ani mai târziu și, nu după mult timp, am adăugat un bebeluș prețios la mica noastră familie. El reprezenta dragostea absolută a vieților noastre. Ne simțeam împliniți. Dumnezeu ne oferise tot ceea ce aveam nevoie. Sau cel puțin așa credeam.

Totuși, într-o seară, în timp ce ne uitam la știri, am văzut un reportaj despre un accident aviatic îngrozitor, în care un avion al companiei Korean Air Lines a fost interceptat și doborât de un avion sovietic în Marea Japoniei. Toți cei 269 de pasageri și membri ai echipajului și-au pierdut viața. Știrile includeau și un interviu dat de o tânără care își pierduse ambii părinți în accident. Era singură la părinți și mi s-a rupt inima de durere doar privind-o cum stătea, tulburată și confuză, în fața camerei de luat vederi. Când a fost întrebată ce simte, ea a răspuns: „Acum sunt singură. Nu mi-a mai rămas nimeni.”

În următoarea zi, aceste cuvinte încă făceau ocolul minții mele. „Acum sunt singură.” Am început să-mi imaginez cum s-ar simți băiatul nostru dacă s-ar confrunta vreodată cu această situație. Acum avea deja nouă ani și era mulțumit cu viața lui de copil singur la părinți. Avea verișori care îi țineau companie și prieteni care veneau la el să se joace. Totuși, aceste cuvinte: „singură, nu mi-a mai rămas nimeni” au continuat să mă bântuie. Știam că va trebui să rezolv problema curând.

Într-un final, într-o după-amiază, l-am sunat pe soțul meu la serviciu și i-am spus că trebuie să vorbim despre opțiunea de a avea un al doilea copil. A fost extrem de surprins. După multe discuții și rugăciuni, ne-am zis că aceasta era decizia cea mai bună. Prin harul lui Dumnezeu, doi ani mai târziu, în familia noastră s-a născut Julian. El a adus o bucurie de nespus în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cele două binecuvântări de la El, materializate prin cei doi băieți. Chiar dacă între ei e o diferență de zece ani, sunt frați. Acum suntem o familie completă.

Tatăl nostru, Îți mulțumesc pentru modul în care ne-ai binecuvântat familia! Îți mulțumesc că m-ai scos din starea mea de mulțumire de sine! Îți mulțumesc pentru cei doi copii prețioși! Te rog să continui să îi binecuvântezi, așa încât să fie credincioși vocii Tale oricând!

June Jepthas