Darul de bunătate al unei mame

Într-o după-amiază de Sabat, pe când aveam 12 ani, am mers cu mașina împreună cu părinții mei la cascada Palouse, din Washington. Mai fuseserăm de câteva ori în acest parc statal și era unul dintre locurile preferate pentru Sabaturile de vară din copilărie. Mesele de la umbră ofereau un loc primitor pentru devorarea deliciosului picnic de prânz pregătit de mama. Răcnetul răsunător al cascadei făcea parte din minunea naturală impresionantă ce ne amintea de puterea creatoare a lui Dumnezeu. Și erau cărări care duceau la și mai multe aventuri.

După prânz, în această după-amiază de Sabat, am pornit pe poteca ce ducea la baza cascadei. Picioarele mele erau agile, iar asumarea riscurilor era o parte însemnată a abordării mele tinerești asupra vieții. Pe drumul de întoarcere la mașină, fără a mă gândi la consecințe, mi-am făcut propriul traseu, altul decât cel recomandat. Pentru că eram înaintea părinților, când am dislocat o piatră, aceasta s-a rostogolit fix spre scumpa mea mamă. Nu a fost destul timp să se ferească de piatra în cădere, care a lovit-o direct în cap. Ce făcusem? Șuvoaie de sânge au început să-i curgă pe față, care acum era palidă de la șoc. Puteam doar să-mi imaginez durerea cauzată de acțiunea mea impulsivă și neglijentă. Tata și-a dat jos tricoul și l-a folosit pentru a pune presiune pe rană. În cele din urmă, spre ușurarea mea, sângerarea s-a oprit.

Eram gata să înfrunt consecințele? Meritam o ceartă – sau mai rău. Ce am primit însă a fost bunăvoință. Nicio învinuire. Nicio rușinare. Doar bunăvoință. Meritam să fiu certat? Așa credeam. Îmi părea cu adevărat rău pentru ce făcusem? Da! Mi-am însușit toate lecțiile de responsabilitate personală pe care și le putea însuși mintea mea, iar învățătura mi-a fost întărită de bunătatea mamei mele și de mila tatălui meu. Credeam că merit o pedeapsă, dar ce am primit a fost o lecție pentru tot restul vieții. Pedeapsa m-ar fi învățat să fiu mai atent, dar bunătatea a fost extraordinară și m-a învățat o lecție importantă despre dragoste

Doamne, recunosc că educația oferită copiilor mei nu este întotdeauna plină de bunăvoință. Învață-mă să fiu mai iubitor, mai binevoitor, mai aproape de Tine atunci când le răspund copiilor mei!

Don Murray