Mândria prosperităţii

Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur. (Deuteronomul 17:17)

Foarte puţini oameni au avut şi au pierdut atât de multe ca Solomon. Primii lui ani de domnie au fost fără cusur. Dar, treptat, el a început să gândească la fel ca alţi monarhi: a căutat să-şi consolideze puterea prin căsătorii cu femei din popoarele păgâne învecinate. El şi-a justificat faptele, spunându-şi că aceste alianţe politice vor ajuta popoarele să Îl cunoască pe Dumnezeul adevărat şi că exemplul lui le va determina pe sutele lui de soţii să renunţe la idolatrie şi să dorească să cunoască adevărul despre Dumnezeu. Ce speranţă deşartă!
Solomon credea că este suficient de puternic pentru a se împotrivi influenţei acestor femei păgâne, dar faptele i-au dovedit că se înşela. Îndepărtarea lui de Dumnezeu s-a făcut încetul cu încetul, astfel că el nici nu a reuşit să-şi dea seama. Ambiţia de a întrece celelalte popoare în privinţa puterii şi a grandorii l-a determinat pe Solomon să folosească în scopuri egoiste darurile cereşti pe care până atunci le folosise spre slava lui Dumnezeu.
Din cel mai înţelept şi mai milos conducător, Solomon a devenit un domnitor crud şi tiran. Pentru a păstra luxul de la curtea împărătească, el a impus poporului mai multe taxe. Mai rău chiar, pentru a le face pe plac nevestelor lui, a ridicat altare idolatre impunătoare, unde aveau lor ritualurile păgâne cele mai degradante, chiar pe Muntele Măslinilor. Solomon nu a mai fost stăpân pe sine. A încercat să unească lumina cu întunericul. El a devenit slab şi frivol şi a început chiar să nutrească gânduri ateiste.
 
Un gând inspirat: „Bogăţiile şi onoarea au pus întotdeauna în primejdie umilinţa şi spiritualitatea. Nu vasul gol este greu de purtat; vasul plin până sus trebuie echilibrat cu atenţie. Necazul şi împotrivirea pot produce amărăciune, dar prosperitatea este cât se poate de primejdioasă pentru viaţa spirituală. Dacă elementul omenesc nu este în continuă supunere faţă de voia lui Dumnezeu, dacă nu este sfinţit prin adevăr, atunci prosperitatea va trezi cu siguranţă tendinţa naturală către îngâmfare.” (Profeţi şi regi, pag. 59, 60)

Mesajul zilei: Chiar şi deciziile „minore” pot să ducă treptat la încumetare şi la o mare apostazie. Ambiţia nesfântă este una dintre capcanele pe care le foloseşte Satana cu cel mai mare succes.

Profeţi şi regi, capitolul 3