Tatăl, Fiul și Duhul

Evanghelia după Ioan este un mozaic de teme. Ioan evocă semnele (minunile) pentru a arăta că Isus este Mesia cel promis de profeți. El folosește o serie de martori pentru a-L proclama pe Isus drept Hristosul. Totodată folosește declarațiile de tipul „Eu sunt” pentru a-I indica divinitatea.
Toți cei trei Membri ai Dumnezeirii sunt menționați în Ioan 1 (Ioan 1:1-4,14,18,32-34). Vreme de secole oamenii au încercat să înțeleagă pe deplin natura Dumnezeirii, dar, pentru că noi oamenii nu o putem înțelege, mulți resping această idee. Câtă nesăbuință să respingem ceva doar pentru că nu putem înțelege lucrul respectiv sau pentru că nu se încadrează în limitele înguste ale rațiunii umane!
Ioan spune că, dacă vrei să Îl înțelegi pe Dumnezeu, trebuie să privești la Isus și la ceea ce s-a dezvăluit în Cuvânt. Această abordare ne deschide o lume de relații cu totul nouă: între cei trei Membri ai Dumnezeirii, între Membrii Dumnezeirii și oameni și între oameni la rândul lor. Studiul din această săptămână are în vedere modul în care Evanghelia după Ioan Îi prezintă pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, de data aceasta însă în contextul cuvântării de rămas-bun (Ioan 13 – 17).

7 – 14 decembrie: Săptămâna de Rugăciune14 decembrie: Dar pentru Săptămâna de Rugăciune (colectă)
 

Comentariu EGW

Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni cu păreri fanteziste pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură și, din ele, să clădească o susținere omenească, dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur.
Lucrarea Duhului Sfânt este în mod clar arătată în cuvintele Domnului Hristos: „Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:8). Duhul Sfânt este Acela care convinge de păcat. Dacă păcătosul răspunde influenței reînviorătoare a Duhului Sfânt, el va fi adus atunci la pocăință și trezit, făcut să înțeleagă importanța ascultării de cerințele divine.

Păcătosului pocăit, flămânzind și însetând după neprihănire, Duhul Sfânt i-L descoperă pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. „Va lua din ce este al Meu și vă va descoperi”, spunea Hristos. „Vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 16:14; Ioan 14:26). – Faptele apostolilor, p. 52
Cuvântul lui Dumnezeu – adevărul – este canalul prin care Domnul Își manifestă Duhul și puterea Sa. Ascultarea de cuvânt produce ca rod calitatea cerută – „dragostea de frați neprefăcută”. Această iubire este născută în cer și conduce la simțăminte înalte și acțiuni în care nu există egoism.

Când adevărul devine un principiu dăinuitor în viață, sufletul este născut „din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac”. Această naștere din nou este rezultatul primirii lui Hristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Când, prin Duhul Sfânt adevărurile divine se întipăresc în inimă, atunci iau naștere noi concepții, iar puterile până aici adormite sunt trezite ca să conlucreze cu Dumnezeu. – Faptele apostolilor, p. 519, 520
Mi-a fost arătat timpul în care Isus trebuia să ia asupra Sa natura omului, să Se umilească în trup omenesc şi să sufere ispitele lui Satana.

Naşterea Sa s-a desfăşurat fără grandoare lumească. S-a născut în­tr-un staul şi pătuţul I-a fost o iesle; cu toate acestea, naşterea I-a fost onorată cu mult mai mult decât a oricărui fiu al oamenilor. Îngeri din cer i-au anunţat pe păstori de venirea lui Isus şi lumina şi slava de la Dumnezeu le-au însoţit mărturia. Îngerii din oastea cerească şi-au atins harpele, dând slavă lui Dumnezeu. Ei au vestit triumfător sosirea Fiului lui Dumnezeu într-o lume căzută, ca să aducă la îndeplinire lucrarea de răscumpărare şi, prin moartea Sa, să-i aducă omului pace, fericire şi viaţă veşnică. Dumnezeu a onorat venirea Fiului Său. Îngerii I s-au închinat.

Îngerii lui Dumnezeu erau deasupra locului în care a fost botezat Isus. Duhul Sfânt a coborât sub forma unui porumbel şi a venit peste El şi, în timp ce oamenii priveau cu ochii ţintă la El, uimiţi peste măsură, s-a auzit din cer glasul Tatălui, zicând: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit! În Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” – Scrieri timpurii, p. 153

Evanghelia după Ioan este scrisă din punctul de vedere al narațiunii biblice în ansamblu, adică începe cu originile noastre. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Geneza 1:1). Sau: La început, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au făcut cerurile și pământul. Ei sunt sursa a tot ce există. Ei au creat universul, inclusiv ființele care îl locuiesc. Pe planeta noastră a avut loc o creație specială a vieții, iar partea cea mai specială din acea creație a fost omenirea. Scopul lui Dumnezeu când a creat oamenii a fost să trăiască în armonie iubitoare cu El și unii cu alții.
Din nefericire, Lucifer a adus păcatul în această lume. Păcatul este, printre altele, o distrugere a relației noastre cu Dumnezeu. Îl prezintă greșit pe Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a luat asupra Sa natura noastră umană pentru a restabili cunoașterea de Dumnezeu și a aduce salvare omenirii.
Cât S-a aflat pe pământ, Isus Și-a supus viața Tatălui, trăind sub îndrumarea Sa. El a spus: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). „Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl” (Ioan 10:38). „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți” (Ioan 10:37).

1. Care au fost o parte dintre rolurile Tatălui, conform pasajelor următoare?

Ioan 3:16,17; Ioan 6:57    
Ioan 5:22,30    
Ioan 6:32; Ioan 14:10,24    
Ioan 6:45    
Ioan 15:16; Ioan 16:23    
Aceste versete Îl prezintă pe Tatăl într-o legătură strânsă cu Isus Hristos, Fiul Lui. Tatăl are o relație strânsă cu lumea noastră și a investit semnificativ în salvarea noastră. Ce ne învață acest adevăr despre iubirea lui Dumnezeu față de noi?

Comentariu EGW

Tatăl nu poate fi descris prin lucrurile de pe pământ. Tatăl deține trupește întreaga plinătate a Dumnezeirii și este invizibil pentru vederea muritorilor. Fiul este manifestarea întregii plinătăți a Dumnezeirii. Cuvântul lui Dumnezeu declară că El este „întipărirea Ființei Lui”. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Aici este arătată personalitatea Tatălui.

Mângâietorul pe care Hristos a promis că Îl va trimite după ce avea să Se înalțe la cer este Duhul în toată plinătatea Dumnezeirii, manifestând puterea harului divin în favoarea tuturor celor care Îl primesc pe Hristos și cred în El ca Mântuitor personal. Există trei persoane vii în trioul ceresc. În numele acestor trei puteri, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cei care Îl primesc pe Hristos prin credință vie sunt botezați, iar aceste puteri vor coopera cu supușii ascultători ai Cerului în eforturile lor de a trăi o viață nouă în Hristos. – Bible Training School, March 1, 1906, par. 1, 2
Să ne înălţăm inima spre cer, pentru ca Dumnezeu să ne poată da posibilitatea să respirăm atmosfera cerului. Noi putem rămâne atât de aproape de Dumnezeu, încât în fiecare dintre încercările neaşteptate, gândurile noastre se vor întoarce spre El tot atât de natural cum se întorc florile spre soare.

Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Poverile tale nu-L vor împovăra şi nici nu-L vor obosi. Acela care ţine socoteala până şi de perii capului tău nu rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. „Domnul este plin de milă şi de îndurare” (Iacov 5:11). Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem înaintea Lui tot ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru că El este Cel care ţine lumile şi guvernează întregul univers. Nimic din ceea ce, într-un fel oarecare, are legătură cu pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru ca El să nu-l ia în seamă. În experienţa noastră nu există un capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi şi nici încurcături atât de mari pe care El să nu le poată rezolva. Nicio nenorocire nu se poate abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nicio îngrijorare nu-i poate chinui sufletul, nicio bucurie nu-l poate încânta şi nicio rugăciune sinceră nu-i iese de pe buze fără ca Tatăl nostru ceresc să nu observe, fără ca El să nu manifeste un interes viu pentru toate acestea. Căci El „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile” (Psalmii 147:3). Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare fiinţă sunt atât de intime şi de profunde ca şi când n-ar mai fi alt om pe pământ de care El să Se îngrijească şi pentru care să-L fi dat pe Fiul Său preaiubit.

Domnul Hristos a spus: „În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu”. „... Eu v-am ales pe voi ... pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 16:26,27; Ioan 15:16). – Calea către Hristos, p. 99, 100

Am fost creați de Dumnezeire pentru o relație personală cu El (Geneza 1:26,27). Cu toate acestea, din cauza păcatului, acea relație a fost afectată în mod radical. Putem vedea impactul imediat al acestei afectări în istorisirea despre grădina Eden.

2. Citește Geneza 3:7-9. Cum vezi ruptura produsă de păcat și faptul că Dumnezeu i-a căutat pe oameni, nu invers?

Intenția Dumnezeirii a fost să ofere vindecare întregii omeniri în urma acelei rupturi provocate de păcat, chiar dacă nu toată omenirea avea să accepte ceea ce Dumnezeu oferea.
Pentru a reface această relație, un Membru al Dumnezeirii S-a făcut om. Astfel, Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, manifestând gloria lui Dumnezeu (Ioan 1:14-18). Drept rezultat, omenirea a avut parte de plinătatea Sa și de harul Său. Iată ce a venit Isus să împărtășească: gloria lui Dumnezeu, pentru ca relația distrusă de păcat să poată fi restaurată, cel puțin pentru cei dispuși să accepte prin credință ceea ce li se oferea în Hristos Isus!

3. Ce speranță minunată găsești în următoarele texte? Ioan 1:1,2; Ioan 5:16–18; Ioan 6:69; Ioan 10:10,30; Ioan 20:28.

„În Hristos este viață – originală, neîmprumutată, nederivată” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 530). Cu toate acestea, în calitate de Fiu întrupat care „S-a dezbrăcat” (Filipeni 2:7) de exercitarea prerogativelor Sale, Hristos, vorbind despre existența Sa pe pământ ca om printre oameni, S-a referit la faptul că posedă viața ca dar de la Dumnezeu. „Divinitatea lui Hristos este o asigurare pentru credincios că va avea viața veșnică” (Ibidem, p. 530). Dumnezeu nu a fost recunoscut de omenire (Ioan 17:25). Prin urmare, Și-a trimis singurul Fiu (Ioan 9:4; 16:5) pentru ca El, Tatăl, să poată fi cunoscut.

Într-o discuție despre cosmos, un ateu a afirmat: „În negura noastră, în toată această imensitate, nu există niciun indiciu că vom primi ajutor din altă parte pentru a ne salva de noi înșine.” Ce anume din Biblie arată cât de mult se înșală acest om?

Comentariu EGW

Viața lui Hristos urmează să fie revelată în omenire. Omul a fost actul de încununare a creației lui Dumnezeu, făcut după chipul lui Dumnezeu și conceput pentru a fi o copie a lui Dumnezeu; dar Satana s-a străduit să șteargă chipul lui Dumnezeu în om și să-i întipărească imaginea sa. Omul Îi este foarte drag lui Dumnezeu, pentru că a fost făcut după chipul Său. Acest fapt ar trebui să ne impresioneze cu importanța de a-i învăța și pe alții, prin precepte și exemplu, că, prin îngăduirea poftei de mâncare sau prin orice altă practică păcătoasă, este săvârșit păcatul de a întina trupul care a fost conceput să-L reprezinte pe Dumnezeu în lume. – Lift Him Up, p. 48

Dar, în loc să distrugă lumea, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să o salveze. Deşi corupţia şi dispreţul faţă de Dumnezeu se puteau vedea pretutindeni pe acest pământ înstrăinat, s-a prevăzut o cale pentru refacerea lui. Chiar în momentul decisiv, când se părea că Satana era pe punctul de a triumfa, Fiul lui Dumnezeu a venit cu solia harului divin. În orice ceas și în orice vreme se văzuse dragostea lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc decăzut. În pofida răutăţii oamenilor, semnele îndurării divine se arătaseră fără încetare. Şi, când a venit împlinirea vremii, Divinitatea a fost glorificată prin aceea că a turnat asupra lumii un potop de har vindecător, care niciodată nu avea să fie oprit sau retras până când planul de mântuire nu avea să fie împlinit.
Satana jubila pentru reușita de a fi deformat chipul lui Dumnezeu în om. Atunci însă a venit Isus pentru a reface în om chipul Creatorului său. Nimeni altul în afară de Hristos nu putea remodela caracterul care a fost ruinat de păcat. El a venit să alunge demonii care puseseră stăpânire pe voinţa omului. El a venit să ne ridice din ţărână, să refacă, după modelul caracterului Său dumnezeiesc, caracterul nostru mânjit şi să-l înfrumuseţeze cu propria-I slavă. – Hristos, Lumina lumii, p. 37

Slăbănogul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât şi pentru corp. Vindecarea spirituală a fost urmată de vindecarea fizică. Învăţătura aceasta nu trebuie să fie trecută cu vederea. Astăzi sunt mii de oameni care suferă de boli fizice și care, asemenea slăbănogului, ar dori să audă cuvintele: „Păcatele îţi sunt iertate.” Povara păcatului, cu neliniştea şi cu dorinţele lui neîmplinite, este cauza bolilor lor. Ei nu pot să afle odihnă câtă vreme nu vin la Vindecătorul sufletelor lor. Pacea pe care numai El o poate oferi va da putere minţii şi sănătate corpului.
Isus a venit „să nimicească lucrările Diavolului”. „În El era viaţă”, şi El zice: „Am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi să o aibă din belşug.” El este „duh dătător de viaţă” (1 Ioan 3:8; Ioan 1:4; 10:10; 1 Corinteni 15:45). El are şi acum aceeaşi putere dătătoare de viaţă ca şi atunci când vindeca bolnavii pe pământ şi rostea iertare pentru păcătoşi. „El îţi iartă fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale” (Psalmii 103:3). – Hristos, Lumina lumii, p. 270
 

În întreaga Evanghelie după Ioan, apostolul descrie cum Isus, Fiul, face lucruri care arată spre Tatăl. Isus explică cine este Tatăl și arată care este relația Lui cu lumea noastră. Toate acestea sunt în concordanță cu Ioan 1:18, care spune că El Îl face cunoscut pe Tatăl (gr. exēgeomai: a explica, a interpreta, a expune). Isus face lucrul acesta în mod repetat. Cuvântul „Tată” (patēr) apare de 136 de ori în Ioan și de 18 ori în epistolele 1-3 Ioan, ceea ce reprezintă mai mult de o treime din toate ocurențele din Noul Testament. Cuvântarea de rămas-bun este unul dintre principalele locuri din Evanghelie unde Isus Îl face cunoscut pe Tatăl.

Isus era reprezentantul Tatălui pe pământ și a venit să aducă la îndeplinire, în trup omenesc, voia Tatălui. De fapt, Isus a spus că în toate lucrurile căuta să facă voia Tatălui, nu pe a Lui (Ioan 5:30). Aceasta poate părea la început o declarație șocantă, dar arată că Isus ca ființă umană era predat în totalitate Tatălui.
Isus a mai spus și că fusese trimis de Tatăl să Îi încheie lucrarea – salvarea omenirii – și că Tatăl Însuși dădea mărturie despre lucrarea Sa (Ioan 5:36-38).
Isus a proclamat și că Tatăl L-a trimis să slujească drept singurul prin care omenirea poate veni la Dumnezeu (Ioan 6:40,44). Tatăl vrea ca oamenii să aibă viața veșnică ce se găsește în Isus, care promite să îi ridice din morminte, la înviere.

4. Ce ne învață textele următoare despre relația dintre Isus și Tatăl? Ioan 7:16; Ioan 8:38; Ioan 14:10,23; Ioan 15:1,9,10; Ioan 16:27,28; Ioan 17:3.

Afirmațiile lui Isus despre relația Sa cu Tatăl sunt surprinzătoare. El susține că toate învățăturile Sale sunt învățăturile Tatălui; că tot ce spune a auzit personal de la Tatăl; că credința în El este aceeași cu credința în Tatăl; că atât cuvintele, cât și faptele Sale sunt toate de la Tatăl și că El și Tatăl sunt uniți în iubirea și misiunea de a salva omenirea. Ce mărturie puternică despre relația strânsă dintre Isus și Tatăl Lui din cer!

Cum s-ar schimba viața ta dacă gândurile și acțiunile tale ar exprima pe deplin voia lui Dumnezeu pentru tine?

Comentariu EGW

Dumnezeu ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gânduri mari și curate. El dorește să medităm asupra iubirii și harului Său, să studiem lucrarea Sa minunată, care se desfășoară în cadrul marelui plan de mântuire. În felul acesta, capacitatea noastră de a înțelege adevărul va deveni tot mai pătrunzătoare, iar dorința noastră după puritatea inimii și după limpezimea gândirii va fi tot mai înaltă și mai sfântă. Sufletul care rămâne în atmosfera curată a gândurilor sfinte va fi transformat datorită comuniunii cu Dumnezeu, care se realizează prin studiul Scripturilor.

... Cel reprezentat de sămânța căzută în pământ bun „aduce rod”. Cei care după ce au auzit Cuvântul îl și păstrează vor produce roadele ascultării. Când este primit în suflet, Cuvântul lui Dumnezeu se va manifesta prin fapte bune. Iar roadele lui se vor vedea într-un caracter și o viață asemenea caracterului și vieții lui Hristos. Domnul spunea despre Sine: „Vreau (în trad. KJ: îmi place) să fac voia Ta, Dumnezeule. Și Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8). „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Iar Sfintele Scripturi declară: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6). – Parabolele Domnului Hristos, p. 60
Primirea lui Hristos îi conferă omului o valoare. Jertfa Sa aduce viaţă şi lumină pentru toţi aceia care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal. Dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este răspândită în inima fiecărui membru al trupului Său, purtând cu ea puterea plină de viaţă a Legii lui Dumnezeu Tatăl. …

... Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care sunt răscumpăraţi prin Hristos, întocmai cum Îl iubeşte pe Fiul Său. Ce gând minunat este acesta! Poate Dumnezeu să-l iubească pe cel păcătos aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său? Da. Hristos a spus lucrul acesta, iar El a vrut să spună exact ce a declarat. El va achita onorabil toate datoriile noastre, dacă ne vom însuşi făgăduinţa Sa printr-o credinţă vie şi ne vom pune încrederea în El. Priviţi la El şi trăiţi. Toţi aceia care ascultă de Dumnezeu sunt cuprinşi în rugăciunea pe care Domnul Hristos I-a adresat-o Tatălui: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17:26). Ce adevăr minunat, prea dificil pentru a fi înţeles de omenire! – Solii alese, cartea 1, p. 299, 300

Pentru a-l răscumpăra pe om, Hristos S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om este totul pentru noi. Este lanțul de aur care ne leagă sufletele de Hristos și, prin Hristos, de Dumnezeu. Acesta urmează să fie studiul nostru. Hristos a fost cu adevărat om și a dat dovadă de mare smerenie devenind om. El era Dumnezeu în trup. …
Poziția lui Hristos față de Tatăl Său este una de egalitate. Aceasta I-a permis să devină o jertfă pentru păcat pentru cei păcătoși. El era pe deplin în stare să înalțe Legea și să o onoreze. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 7, p. 904, 905
 

Duhul Sfânt nu este la fel de evidențiat în Evanghelia după Ioan cum sunt Tatăl și Fiul. Cu toate acestea, rolul Său este esențial pentru succesul misiunii lui Isus.

5. Citește Ioan 1:10-13. Ce afli despre importanța Duhului Sfânt pentru convertire?

Chiar din primul capitol al Evangheliei după Ioan vedem rolul central deținut de Duhul Sfânt. Ioan ne spune că toți aceia care au primit Cuvântul, adică toți aceia care au crezut în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu, „născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Aceasta vine numai de pe urma lucrării Duhului Sfânt.

6. Ce ne spun următoarele pasaje despre activitățile Duhului Sfânt? Ioan 3:5-8; Ioan 6:63; Ioan 14:26; Ioan 15:26; Ioan 16:7-11

„Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle ucenicilor aceeaşi bucurie şi aceeaşi speranță care se aflau în inima Sa. El Se bucura că putea să-i dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelşugat. Duhul Sfânt era darul suprem pe care îl putea cere de la Tatăl pentru înălţarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca un agent de regenerare, deoarece, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor în această captivitate satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie respins şi înfrânt decât prin mijlocirea în forță a celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu o altă putere, ci cu plinătatea puterii divine” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 671).
Ce binecuvântare deci să primești Duhul Sfânt, care confirmă că Dumnezeu spune adevărul (Ioan 3:33)! Duhul este Cel care ne convinge de păcat, de neprihănire și de judecată (Ioan 16:8-11). Prin urmare, cheia de a cunoaște ce este corect, adevărat și bine este să ne supunem rațiunea și experiența de viață Cuvântului lui Dumnezeu, prin puterea de condamnare și de convingere a Duhului Sfânt.

Comentariu EGW

Duhul Sfânt este dat ca un mijloc de regenerare, pentru a face ca mântuirea săvârșită prin moartea Răscumpărătorului nostru să fie reală și eficientă. Duhul caută mereu să le atragă atenția oamenilor la marea jertfă ce a fost adusă pe crucea de pe Golgota, să descopere lumii iubirea lui Dumnezeu și să înfățișeze sufletului convins de vinovăția lui lucrurile prețioase ale Scripturilor.
Aducând convingere de păcat și prezentând înaintea minții standardul neprihănirii, Duhul Sfânt îl face pe cel în cauză să renunțe la interesul și plăcerea față de lucrurile acestei lumi și umple sufletul cu o dorință după sfințenie. „Are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13), a spus Mântuitorul. Dacă oamenii sunt dispuși să fie modelați, El va lucra o sfințire a întregii ființe. Duhul va lua lucrurile lui Dumnezeu și le va întipări în suflet. Prin puterea Sa, calea vieții va fi făcută atât de clară, încât nimeni nu va avea cum să rătăcească mergând pe ea. – Faptele apostolilor, p. 52

Duhul Sfânt ne ajută și ne călăuzește în tot adevărul. Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Hristos este Mântuitorul păcătosului. Moartea lui Hristos l-a răscumpărat pe păcătos. Aceasta este singura noastră speranță. Dacă ne predăm Lui cu totul și practicăm virtuțile lui Hristos, vom căpăta viața veșnică.
„Cine crede în Fiul are și pe Tatăl.” Cel ce are credință continuă în Tatăl și în Fiul are și Duhul. Duhul Sfânt este Mângâietorul lui și el nu se abate niciodată de la adevăr. – Bible Training School, March 1, 1906

Ca martor pentru Hristos, Ioan nu a intrat în nicio discuție contradictorie, nu s-a implicat în nicio dezbatere istovitoare. El a declarat ceea ce știa, ce văzuse și auzise. El fusese într-o intimă părtășie cu Hristos, auzise învățăturile Sale și fusese martor al minunilor Lui puternice. Puțini au putut vedea frumusețea caracterului lui Hristos așa cum a văzut-o Ioan. Pentru el, întunericul se risipise; pentru el, strălucea adevărata lumină. El vorbea din preaplinul unei inimi care prisosea de iubire față de Mântuitorul și nicio putere nu putea să stea împotriva cuvintelor sale.
„Ce era de la început”, declară el, „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții… ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.”
Astfel, fiecare adevărat credincios poate fi în stare, prin propria experiență, să adeverească faptul că „Dumnezeu spune adevărul” (Ioan 3:33). El poate să dea mărturie despre ce a văzut, a auzit și a simțit el însuși în ceea ce privește puterea lui Hristos. – Faptele apostolilor, p. 555, 556
 

Ioan 17  este uneori supranumit „Rugăciunea de mare-preot a lui Isus”. Acesta încheie cuvântarea Lui de rămas-bun. Hristos a venit pe acest pământ pentru ca omenirea să reintre în cele din urmă în relația personală originală cu Dumnezeu. El a îndeplinit cu devotament semnele pe care Dumnezeu I le dăduse de îndeplinit. Prin cuvinte și fapte, El L-a exemplificat oamenilor pe Dumnezeu.
Isus avea să părăsească la scurt timp acest pământ. Dorea să Își împărtășească încă o dată iubirea pentru ucenici. Voia ca ei să înțeleagă relația strânsă dintre El, Tatăl și Duhul Sfânt. Și voia să îi aducă și pe ei în aceeași relație personală pe care El Însuși o avea cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul.

7. Citește Ioan 17. Ce cuvinte sau expresii din acest capitol exprimă dorința Domnului Isus după o relație strânsă de iubire între El, Tatăl și ucenici?

Mulți citesc Ioan 17 cu înțelesul că singurul lucru care ar conta este unitatea și iubirea. Fără îndoială, scopul lui Dumnezeu este să ne readucă într-o relație personală cu El și cu toți oamenii. Dar o citire mai atentă sugerează o legătură vitală între iubire și adevăr.
„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17:3), nu pe Dumnezeul care am crede noi oamenii că este. „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat [...] și ei au păzit Cuvântul Tău [...] și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit” (Ioan 17:6,8). „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

Hristos a venit cu scopul de a-L face cunoscut pe Tatăl, de a-L revela pe Tatăl. Această revelație era importantă din cauza numeroaselor concepții greșite despre Dumnezeu. Evanghelia după Ioan arată cât de în serios a luat Isus această misiune. El a reprezentat în mod corespunzător Cuvântul și acțiunile lui Dumnezeu. Dacă adevărul nu conta, ce rost ar fi avut toate acestea?
Isus a trăit o viață plină de dificultăți, pentru ca în cele din urmă să fie respins de autoritățile religioase. El a fost tratat cu indiferență de către popor și uneori chiar de către propriii ucenici. Unul dintre ucenicii Săi L-a trădat, un altul L-a renegat de trei ori. A trecut prin încercări nesfârșite și a murit pe cruce chiar de mâna celor pe care venise să îi salveze.

Cum poți reflecta mai bine în viața ta iubirea lui Dumnezeu așa cum există ea între Isus și Tatăl?

Comentariu EGW

Îi îndemn pe cei din poporul nostru să pună capăt criticilor și vorbirii de rău și să meargă la Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, cerându-I să le dea putere ca să-i ajute pe cei greșiți. Să-și dea mâna unul cu altul și cu Hristos. Să studieze Ioan 17 și să învețe cum să se roage și cum să trăiască rugăciunea lui Hristos. El este Mângâietorul. El va rămâne în inimile lor, făcând ca bucuria lor să fie deplină. Cuvintele Sale vor fi pentru ei ca pâinea vieții și, prin puterea astfel dobândită, ei vor fi ajutați să își formeze un caracter care să Îi aducă slavă lui Dumnezeu. Între ei va exista o părtășie creștină desăvârșită. …

Când voi, ca lucrători individuali ai bisericii, Îl veți iubi pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele vostru ca pe voi înșivă, atunci… va exista o unire în Hristos. … Membrii bisericii vor nutri dragostea și unitatea și vor fi ca o singură mare familie. Atunci vom prezenta lumii dovada că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume. Hristos a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” – Asemenea lui Hristos, p. 200 (5 iulie)
Trebuie să ne deschidem inima pentru puterea şi influenţa Duhului Sfânt. ... Noi trebuie să ajungem atât de sensibili faţă de influenţele sfinte, încât şoapta blândă a lui Isus să mişte sufletul nostru, până când El va fi în noi, iar noi în El, trăind prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. …
Apoi, vom simţi plăcere în împlinirea voinţei lui Dumnezeu, iar Domnul Hristos va putea să ne prezinte înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor sfinţi ca pe unii care rămân în El, iar Lui nu-I va fi ruşine să ne numească fraţii Săi.

Totuşi să nu ne mândrim cu sfinţenia noastră. Când vom avea o concepţie mai clară cu privire la caracterul nepătat al lui Hristos şi la curăţia Sa infinită, vom cădea la pământ asemenea lui Daniel când a văzut slava Domnului şi a spus: „Faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.”…
Totuşi, dacă vom căuta fără încetare să-L urmăm pe Domnul Isus, vom avea binecuvântata nădejde de a sta înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci desăvârşiţi în Hristos, înveşmântaţi în neprihănirea şi desăvârşirea Sa. – Solii alese, cartea 3, p. 355
Biserica trebuie să reflecte lumina în întunericul moral al lumii, așa cum stelele reflectă lumina în întunericul nopții. Aceia care au o formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea, nu reflectă lumina în lume și nu vor avea putere să ajungă la inimile celor nemântuiți. … Dar, dacă Hristos, Nădejdea slavei, locuiește în noi, harul Său mântuitor se va manifesta prin simpatie și dragoste pentru sufletele care pier.

Fiecare suflet convertit cu adevărat la Dumnezeu va fi o lumină în lume. Raze strălucitoare și clare de la Soarele Dreptății vor străluci prin agenți umani care își folosesc capacitatea încredințată de a face bine, pentru că ei vor coopera cu agenții cerești și vor lucra cu Hristos pentru convertirea sufletelor. Ei vor răspândi lumina pe care Hristos o revarsă asupra lor. Soarele Dreptății care strălucește în inimile lor va străluci luminându-i pe alții și aducându-le binecuvântare. – Signs of the Times, September 11, 1893, par. 1, 2
 

Suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, cap. 73
Încercând să determine identitatea lui Isus, oponenții Săi L-au judecat după standardele oamenilor, „conform cărnii” (Ioan 8:15, BTF). Lucrul acesta este probabil chiar mai rău decât judecarea „după înfățișare” (Ioan 7:24). Aici au apelat la criteriile cărnii, ale omenirii căzute, într-o lume căzută, fără forța de convingere a Duhului (Ioan 3:3-7). Ei I-au văzut „înfățișarea” așa cum era, dar nu s-au gândit niciodată la posibilitatea că putea fi Cuvântul întrupat (Ioan 1:14). A-L privi pe Hristos printr-un set de criterii atât de limitate înseamnă a-L cântări din punct de vedere lumesc (2 Corinteni 5:16).

„Mângâietorul este numit «Duhul adevărului». Misiunea Lui este să definească şi să conserve adevărul. La început, El locuieşte în inimă ca Duhul adevărului şi astfel ajunge să fie Mângâietorul. Adevărul aduce mângâiere şi pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace şi mângâiere. Prin teorii false şi prin tradiţii ajunge Satana să stăpânească mintea oamenilor. Îndrumându-i către standarde neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi imprimă adevărul în inimă. În felul acesta demască rătăcirea şi o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care acționează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Îşi supune poporul ales” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 671).

Zilnic:
Romani 7
Romani 8
Romani 9
Romani 10
Romani 11
Romani 12
Romani 13
Calea către Hristos, capitolul 11    

1. Cum se numește femeia care se mărită din nou când îi trăiește băr­batul?

2. Cine nu poate să-I placă lui Dumnezeu?

3. Pentru cine avea Pavel „o durere necurmată în inimă”?

4. Ce să faci dacă vrăjmașului tău îi este foame?

5. Cum a umblat Enoh cu Dumnezeu prin rugăciune?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar
Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „Una cu Hristos”, p. 295 (15 octombrie).