1 Stăpânilor, dați robilor voștri ce le datorați și ce li se cuvine, căci știți că și voi aveți un Stăpân în cer.

Stăpânilor. Vezi comentariul de la Efeseni 6,9. Daţi. Gr. parecho, a înmâna, a oferi, a pune la îndemână, aici o formă care vrea să implice din partea voastră. Robilor. [Servilor, KJV]. gr. douloi, (vezi comentariul de la Romani 1,1; Efeseni 6,9).

Ce le datoraţi. [Ce este drept, KJV]. Stăpânul nu trebuie să acţioneze mânat numai de capriciu. Ca fiinţă umană sclavul are anumite drepturi. Aceste drepturi trebuie respectate, iar nevoile lui fundamentale satisfăcute.

Ce li se cuvine. [Echitabil, KJV]. Gr. isotes, echitate, cinste, tratament nepărtinitor (vezi Levitic 25,39–43; Deuteronom 15,12–14; vezi comentariul de la Galateni 3,28; Efeseni 6,9).

Şi voi aveţi un Stăpân. Stăpânul este doar un ispravnic al lui Hristos. Bogăţia pe care o are şi capacitatea lui de a administra lucrurile i-au fost date de Domnul său din cer. Această concepţie este pur şi simplu extinderea regulii de aur în domeniul relaţiilor dintre stăpâni şi sclavii. De fapt Pavel zice: trataţi-i pe sclavii voştri aşa cum aţi dori ca Stăpânul vostru din cer să vă trateze pe voi. Compară cu Matei 23,8; Efeseni 6,9.

2 Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.

Stăruiţi. [Continuaţi, KJV]. Gr. proskartereo (vezi comentariul de la Romani 12,12). Vezi şi comentariul de la Efeseni 6,18; 1 Tesaloniceni 5,17.

Vegheaţi. Îndemnul apostolului accentuează nevoia de veghere continuă prin rugăciune. Noi trebuie să veghem neîncetat ca nu cumva adversarul să ne abată, ca nu cumva să ne slăbim vigilenţa şi să obosim.

Cu mulţumiri. Sau în mulţumire. Vezi comentariul de la Efeseni 6,18. Vezi şi comentariul de la 1 Tesaloniceni 5,18. Rugăciunea şi vegherea ar trebui să fie întotdeauna însoţite de recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Deşi avem zilnic nevoie de ajutor şi călăuzire, cu toate acestea există întotdeauna multe motive de mulţumire.


3 Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanțuri:

Rugaţi-vă pentru noi. Vezi comentariul de la Efeseni 6,19. În scrisoarea lui către coloseni, Pavel îi aminteşte pe colaboratorii săi în cererea pentru rugăciunea de mijlocire.

Uşă pentru Cuvânt. [Uşă pentru vorbire, KJV; Uşa cuvântului, traducerea lui G Galaction]. Literal, uşa cuvântului, adică o uşă pentru cuvânt, o uşă pentru predicare. Compară asemănarea cu uşa din Faptele Apostolilor 14,27; 1 Corinteni 16,9; 2 Corinteni 2,12. Ocaziile de a predica Evanghelia sunt privite ca uşi larg deschise pentru predicatori, prin care să treacă aducând vestea bună. Deoarece predicarea Evangheliei este împiedicată de întemniţarea lui, Pavel doreşte să fie eliberat. El ştie că doar Dumnezeu poate realiza acest lucru şi ar vrea ca cei din Colose să se roage stăruitor ca Domnul să lucreze această privinţă. O astfel de rugăciune i-ar uni pe credincioşii coloseni în zelul pentru Evanghelie şi i-ar îndemna la o mai mare activitate.

Taina lui Hristos. Vezi comentariul de la Romani 11,25; compară cu Efeseni 3,3–6. Taina lui Hristos este taina pe care a descoperit-o Hristos. Scopurile cuprinzătoare ale lui Dumnezeu pot fi cunoscute de om numai prin descoperirea lui Hristos.

Lanţuri. Pavel era în lanţuri pentru că predicase taina lui Hristos. Arestarea lui în Ierusalim era un rezultat direct al duşmăniei iudeilor faţă de solia pe care o proclama.


4 ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea.

S-o fac cunoscut. [Să o declar, KJV]. Sau să o descopăr. Este vorba de taină. Marea ambiţie a fiecărui predicator e de a descoperi celorlalţi în mod clar adevărul Evangheliei.

Aşa cum trebuie să vorbesc. Sau aşa cum e necesar pentru mine să vorbesc. Dumnezeu hotărâse ca Pavel să predice fără restricţie Evanghelia în ţările îndepărtate şi apropiate. Însă lanţurile în care se afla împiedicau îndeplinirea misiunii sale (vezi 1 Tesaloniceni 2,18).


5 Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea.

Purtaţi-vă. [Umblaţi, KJV]. Gr. peripateo, a se purta (vezi comentariul de la Efeseni 2,2). Prin acest cuvânt se înţelege viaţa creştinului, cuprinzând legătura lui cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Înţelepciune. Adică înţelepciune creştină practică (vezi comentariul de la Proverbe 1,2.3).

Cei de afară. Adică necreştini. Compară cu 1 Corinteni 5,12; 1 Tesaloniceni 4,12. Ambiţia adevăratului apostol ar trebui să fie aceea de a face ucenici din cei de afară. Cea mai importantă metodă prin care se poate realiza lucrul acesta este exemplul unei vieţi autentice de creştin. Împotriva acesteia nu există argument.

Răscumpăraţi vremea. [Răscumpărând vremea, KJV]. Literal, cumpărându-vă timpul potrivit (vezi comentariul de la Efeseni 5,16).

6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.

Vorbirea. Cuvintele merg mână în mână cu vieţuirea creştină. Lucrul acesta este valabil mai ales în relaţiile cu cei care sunt afară (v. 5). Nu doar cuvintele în sine, ci şi felul cum sunt rostite, şi chiar şi tonul vocii fac o impresie pozitivă sau negativă asupra acelora care le aud. De aceea vorbirea şi purtarea creştinului trebuie să fie bine supravegheate.

Har. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 3,24). În acest context cuvântul poate avea sensul de amabilitate, dulceaţă. Când a vorbit Isus în sinagoga din Nazaret, cei care au ascultat au rămas impresionaţi de cuvintele pline de har (literal cuvinte de har) care se revărsau de pe buzele lui (Luca 4,22). Cuvintele creştinului ar trebui să poarte cu ele puterea şi influenţa cerului.

Dreasă cu sare. Sarea face hrana gustoasă. Aici se referă la acele elemente care fac vorbirea atrăgătoare, cu putere şi agreabilă la ascultare. Opusul ei ar fi vorbirea banală, fără gust, sau inutilă (vezi comentariul de la Matei 12,36). Când creştinul deschide gura, din ea ar trebui să se reverse cuvinte plăcute, care să întărească.

Să răspundeţi fiecăruia. E responsabilitatea fiecărui creştin să fie gata să răspundă oricui cere socoteală de nădejdea care este în el (vezi comentariul de la 1 Petru 3,15). Mărturisirea personală este o parte esenţială a vieţii de creştin. Pentru a mărturisi eficient cuvintele noastre trebuie să fie aşa cum sunt descrise aici.


7 Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit și slujitorul credincios, tovarășul meu de slujbă în Domnul.

Tot ce este cu privire la mine. [Totul despre starea mea, KJV]. Sau toate lucrurile cu privire la mine (compară cu Filipeni 1,12). Pavel îşi închipuia că cei din Colose ar fi fost interesaţi de amănunte cu privire la întemniţarea lui.

Tihic. Vezi comentariul de la Efeseni 6,21. Tovarăşul meu de slujbă. Acesta este un titlu de onoare deoarece îl aşează pe Tihic pe aceeaşi treaptă cu Pavel. În Efeseni 6,21 nu este pomenit acest amănunt cu privire la Tihic.

În Domnul. Lucrarea lui era îndeplinită în cadrul planului şi sub influenţa lui Hristos. Voinţa Stăpânului era elementul care îi lega pe toţi servii Săi. Fără îndoială că Tihic era fericit să fie în legătură cu un asemenea Domn, să fie tovarăş cu servii Lui şi să se grăbească să-I îndeplinească planurile.


8 Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință despre starea noastră și să vă mângâie inimile.

L-am trimis. Compară cu Efeseni 6,22. Tihic le-a adus colosenilor atât scrisoarea de la Pavel cât şi solia personală din partea acestuia.

Ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră. [Ca să poată cunoaşte starea voastră, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite între această exprimare şi ca voi să ştiţi starea noastră, sau ca voi să puteţi şti cum suntem (RSV). Ultimele două sunt în acord cu ceea ce spune Pavel în versetul 7 şi cu afirmaţia paralelă din Efeseni 6,21. Tihic urma să le povestească membrilor cum o ducea Pavel, să-i încurajeze să meargă mai departe pe calea creştină şi poate să le ceară ajutor financiar pentru a-l susţine pe Pavel în închisoare.

Să vă mângâie inimile. Vezi comentariul de la Efeseni 6,22.


9 L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios și preaiubit, care este dintre ai voștri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.

Onisim. Un sclav fugit din Colose, care se convertise la Roma, prin eforturile lui Pavel (vezi comentariul de la Filimon 10).

Credincios şi prea iubit. Înainte Onisim nu era deloc vrednic de încredere. Acum viaţa sa era schimbată total.

Dintr-ai voştri. Onisim era din Colose. Creştin fiind, el aparţinea acum frăţietăţii credincioşilor (vezi comentariul de la Galateni 3,28; compară cu Filimon 10–12).

Ei vă vor spune tot. În afară de Tihic, Pavel îi încredinţează şi lui Onisim solia care trebuia transmisă oficial, arătând că avea deplină încredere în convertirea şi integritatea acestuia.


10 Aristarh, tovarășul meu de temniță, vă trimite sănătate; tot așa și Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care ați primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiți bine),

Aristarh. Este un asociat al lui Pavel, din Tesalonic (Faptele Apostolilor 27,2). El participase cu apostolul la experienţele legate de zarva din Efes (Faptele Apostolilor 19,29). Când delegaţia apostolică a călătorit de la Corint la Ierusalim, Aristarh a dus probabil darurile de la Tesalonic la biserica mamă din Palestina (Faptele Apostolilor 20,4). De asemenea l-a însoţit pe Pavel cel puţin o parte din călătoria acestuia ca deţinut, de la Ierusalim la Roma (Faptele Apostolilor 27,2). În Filimon 24 el este enumerat printre colaboratorii lui Pavel.

Tovarăşul meu de temniţă. Unii sunt de părere că Aristarh se hotărâse de bunăvoie să împărtăşească cu Pavel neplăcerile vieţii de temniţă, pentru a-i fi de folos, susţinând că această practică era permisă la romani.

Vărul. [Fiul surorii, KJV]. Gr. anepsios, văr. Poate că traducerea KJV fiul surorii reflectă versiunea latină Vulgata, consobrinus, care înseamnă fiul surorii, dar poate însemna şi o rudenie de orice grad. Sau, aşa cum au concluzionat traducătorii, anepsios avea sensul pe care îl are azi cuvântul englezesc nephew (nepot după soră sau după frate), care vine de la anepsios prin latinescul nepos.

Conflictul cu privire la Ioan Marcu l-a despărţit cândva pe Pavel de Barnaba (Faptele Apostolilor 15,36–40). După separare, Barnaba l-a luat pe tânăr sub grija sa. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu şi înţeleapta educaţie a lui Barnaba, el a devenit un lucrător valoros (AA 170). Din fericire Pavel a recunoscut marea schimbare şi l-a primit acum pe Marcu ca unul din colaboratorii săi (Filimon 24; compară cu 2 Timotei 4,11).


11 și Isus, zis Iust: ei sunt din numărul celor tăiați împrejur și singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăția lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângâiere.

Isus … Iust. Aceasta este singura dată când acest nume apare în Biblie sub această formă, deşi numele Iust apare şi în alte două ocazii (Faptele Apostolilor 1,23; 18,7).

Din numărul celor tăiaţi împrejur. Adică iudei. Aici termenul se referă la creştinii iudei. Expresia ar trebui să fie pusă în legătură cu următoarele propoziţii – din numărul celor tăiaţi împrejur doar cei trei menţionaţi sunt colaboratorii săi şi deci o mângâiere pentru el.


12 Epafra, care este dintre ai voștri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruiți în voia lui Dumnezeu.

Epafra, care este dintr-ai noştri. Epafra, originar din Colose, lucrase acolo şi poate şi în Laodicea şi Hierapole. El îl informase pe Pavel cu privire la situaţia bisericii din oraşul lui (vezi cap. 1,7.8). Evident că a rămas la Roma mai mult decât plănuise la început, pentru a-l ajuta pe apostol în lucrarea sa. El i s-a alăturat lui Pavel în trimiterea salutărilor.

Se luptă pentru voi. [Străduindu-se cu înfocare, KJV]. Literal, agonizând sau luptându-ne continuu (vezi cap.1,29). Rămânând în Roma, Epafra nu îi uitase pe credincioşii de acasă. El se lupta pentru ei în rugăciune de mijlocire.

Desăvârşiţi şi deplini. Sau maturi şi deplini. Dovezile textuale favorizează traducerea maturi şi deplin întemeiaţi. Creştinul care prin har a atins fiecare treaptă a cunoaşterii şi a creşterii, este considerat de cer ca desăvârşit (vezi comentariul de la Matei 5,48).

În voia lui Dumnezeu. [În toată voia lui Dumnezeu, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 1,9.

Aceasta cuprinde întregul plan al lui Hristos pentru mântuirea poporului Său.


13 Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole.

Vă mărturisesc. [Dau raport despre El, KJV]. Sau mărturisesc cu privire la el.

Râvnă. Gr. zelos, luptă puternică, ardoare în lupta pentru ceva, de asemenea, gelozie, indignare. Pot fi oferite dovezi textuale importante pentru folosirea termenului ponos, muncă, chin sufletesc.

Laodicea… Hierapole. Aceste două cetăţi se aflau în Valea Lycus, la o depărtare de aproximativ 6 mile una de alta. Probabil că bisericile din aceste oraşe au fost înfiinţate cam în acelaşi timp cu biserica din Colose şi fără îndoială că Epafra slujise în aceste biserici, ca şi în biserica din Colose. În ce priveşte Laodicea, vezi capitolul Cele Şapte Biserici din Apocalipsa şi comentariul de la Apocalipsa 3,14.


14 Luca, doctorul preaiubit, și Dima vă trimit sănătate.

Luca. În ce priveşte biografia lui Luca, vezi Vol. V, pp. 663, 664; vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,10. Tovărăşia personală a lui Luca era un izvor nesecat de mângâiere şi putere.

Dima. Este menţionat numai aici, în 2 Tesaloniceni 4,10 şi în Filimon 24. Se pare că Dima era acum loial, dar mai târziu a intervenit o schimbare. În cursul celei de a doua întemniţări Pavel se plângea că Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit (2 Timotei 4,10).


15 Spuneți sănătate fraților din Laodiceea și lui Nimfa, și bisericii din casa lui.

Laodicea. Vezi comentariul de la v. 13. Fără îndoială că erau dese întâlnirile dintre credincioşii acestor trei oraşe apropiate de pe Valea Lycus.

Nimfa. Nu se mai cunoaşte nimic altceva cu privire la această persoană. Există dovezi textuale importante pentru a considera că putea fi vorba şi de o femeie. Mai sunt dovezi textuale şi pentru exprimarea casa lor. Este evident că persoana despre care este vorba era plină de zel pentru cauza lui Dumnezeu, oferindu-şi cu generozitate locuinţa comodă pentru întâlnirile numărului mic de credincioşi din Laodicea.


16 După ce va fi citită această epistolă la voi, faceți așa ca să fie citită și în Biserica laodicenilor; și voi, la rândul vostru, să citiți epistola care vă va veni din Laodiceea.

Faceţi … să fie citită. Acest obicei trebuie să fi fost des întâlnit la primii creştini. Istoria arată că scrierile Noului Testament erau copiate şi recopiate şi că aveau o largă circulaţie.

Epistola … Laodicea. Aceasta nu înseamnă că epistola a fost scrisă din Laodicea, ci că fiind scrisă către Laodicea, urma să fie dusă la Colose din Laodicea. Astfel, pentru credincioşii din Colose ea urma să fie din Laodicea. Cât priveşte identitatea acestei epistole, nu se ştie nimic precis. Mulţi susţin teoria că scrisoarea către efeseni este cea la care se face referire aici. Pavel le-a scris efesenilor cam în aceeaşi perioadă în care le-a scris şi colosenilor, poate chiar în aceeaşi zi. Ambele au fost încredinţate aceluiaşi sol, Tihic (compară cu Efeseni 6,21; Coloseni 4,7). Dar aceasta este numai o ipoteză. În ce priveşte problema autorul epistolei către Efeseni, vezi Vol. VI, p. 993, 994.

17 Și spuneți lui Arhip: „Ia seama să împlinești bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”

Arhip. Numele lui este menţionat doar aici şi în Filimon 2. În Filimon apare în legătură strânsă cu numele lui Filimon şi al lui Apfia. Unii comentatorii consideră că Apfia era soţia lui Filimon. Poate că Arhip era fiul lor. Lucrul acesta s-ar potrivi cu cele spuse de Pavel aici (vezi comentariul următor). În Filimon, Pavel îl numeşte pe Arhip tovarăşul nostru de luptă şi pomeneşte biserica din casa lui Filimon, al cărei slujbaş probabil că era Arhip. Bineînţeles că Filimon, ca şi Nimfa, făcuse din casa lui un loc de adunare a fraţilor, şi în oarecare măsură Arhip era conlucrător cu el.

Slujba. Gr. diakonia (vezi comentariul de la Romani 12,7). Cuvântul s-ar putea referi la slujba de diacon (vezi Romani 12,7). Sugerează slujire (Faptele Apostolilor 12,25) şi ar putea include funcţia de pastor sau prezbiter. Arhip e avertizat să fie mereu atent, să depună efort maxim şi râvnă în îndeplinirea datoriilor şi a slujbei sale.

Primit-o în Domnul. Pavel îi reaminteşte lui Arhip că slujba lui îi fusese încredinţată de Domnul. La fel ca preoţii din Vechiul Testament, aşa este şi slujitorul Evangheliei; nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu (Evrei 5,4).

Să împlineşti. Adică să-şi îndeplinească diferitele răspunderi.


18 Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Aduceți-vă aminte de lanțurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.

Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Se pare că aici Pavel a luat pana din mâna celui căruia îi dicta şi a scris el însuşi salutarea de rămas bun (vezi comentariul de la 1 Corinteni 16,21; Galateni 6,11). Expresia arată dragostea apostolului şi dovedeşte originalitatea şi faptul că Pavel este autorul acestei scrisori.

Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Fără îndoială că Pavel i-a îndemnat la asta pentru a le trezi iubirea şi simpatia. Ei aveau să-şi dea seama că, deşi se afla în lanţuri, el se gândea la ei, şi aveau să simtă din nou dragostea pe care le-o purta şi rugăciunile lui de mijlocire pentru ei.

Harul să fie cu voi. Compară 1 Timotei 6,21; 2 Timotei 4,22. În ce priveşte înţelesul acestui salut, vezi comentariul de la Romani 1,7. Amin. Pot fi citate dovezi externe importante pentru omiterea acestui cuvânt. Fragmentul care apare în unele versiuni după versetul 18 nu există în nici unul din manuscrisele antice şi nu face parte din textul original.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 CS 274; ML 16; SC 97

5 CM 47; COL 342; 3T 482

5, 6 2T 317

6 AH 435; COL 336; CT 443; CW 19; GW 122; MB 68; ML 114; 1T 648; 2T 317, 338; 4T 135, 400, 521

7–14AA 455

10 AA 440

10, 11 AA 170

14 AA 454; CH 498; Ev 554; MH 140; 6T 233