Un mugur s-a’ntâlnit cu-o rază Şi-nfioraţi au tresărit; Din sfânta lor îmbrăţişare O dulce floare-a răsărit… Atâtea păsări cântătoare, Atâtea flori în lung şi-n lat! O, nu-s acestea toate, oare, Spre slava Celui înviat?...
Ce înţelept şi prin ce lege Aduce-atâtea frumuseţi, De nu nemuritorul Rege, Maestrul făurar de vieţi? Un ghiocel din muşchi se-arată Şi-un strop de rouă-i dă-n vileag… Nu-i oare lacrimă curată De bucurie şi de drag?
Ce vrea să spună fulguirea Ce-mbracă ramuri de cireşi De nu-i în ea neprihănirea Celui ales între aleşi?… Şi dacă lucruri pieritoare Sunt pline de mister nespus, Cum ne va fi în ceruri, oare, În ţara Domului Isus?