Spune-mi, Isuse, nu-i prea mult să porţi vina mea pe Calvar Şi-n locul meu răstignit, să-mi dai nemărginiri de har?... Spune-mi, Isuse, nu-i prea scump, cu preţul atâtor dureri, Tu să plăteşti rătăcirea mea şi să mă-ntorci la cer?
Refren
De câte ori în taină spre Ghetsemani alerg, De câte ori sub cruce plâng, Uimit mă tot întreb...
Nu-i prea mult, oare, fruntea Lui cununi de durere purtând, Povara morţii ce m-apăsa s-o poarte sângerând?... Nu-i prea mult oare, tron de cer de îngeri de-a pururi’nălţat, Să fie pentru păcatul meu cu un mormânt schimbat?...
Spune-mi Isuse, nu-i prea mult să-Ţi dau toată inima mea? Să n-am în viaţă nimic mai sfânt decât iubireaTa? Fie slăvită dragostea: nimic nu e greu când iubeşti! Eu Îţi predau toată viaţa mea, iar Tu mă mântuieşti!