Natura amorţită s-a deşteptat Şi face-nviorare neîncetat, Întinde din crenguţe şi muguraşi, Şi încet, încet iar învaţă primii paşi!
La marginea pădurii sunt ghiocei Ce-şi cântă bucuria din clopoţei, Şi inimile noastre, voioase iar, Cântă Domnului pentru-aşa un timp de har.
Cu tril de păsărele şi flori de măr Se face primăvară într-adevăr, Un dor de viaţă nouă a răsărit, Dumnezeu din cer fie veşnic preamărit!