Spre cerul nopţii eu privesc, şi-mi zic: "Ce e un om să te gândeşti mereu la el?" Cascade de-ntrebări pornesc Spre-al slavei tron împărătesc… O, Doamne-n fiecare clipă Mă-ntreb: "De ce am fost creat?" Mi-ai dat un Nume minunat, Să fiu copil de Împărat.
L-ai pus ca să domnească peste peştii mărilor şi peste păsărele-n zbor, Dar eu mă-ntreb: "Ce e un om Pe-acest pământ rătăcitor?" O, Doamne, mare şi puternic, Mai sus de ceruri şi pământ, Cu toţi copiii-Ţi vom cânta: Mărire, slavă, Osana!