Daniele, n-ai murit de frică, Duşmanii când te pândeau, Şi voiau de tot să te trimită Între leii ce urlau? Nu, nu mi-a fost frică, Nu, nu, nici o clipă, Duşmanii m-au urât Dar Domnul m-a iubit!
Daniele, n-ai murit de frică, Lângă leii ce urlau Şi, flămânzi, puteau să te inghită, Colţii când şi-i arătau? Nu, nu mi-a fost frică, Nu, nu, nici o clipă, Îngerii m-au păzit Şi leii au dormit!...