Iată-l cum îşi lasă căminul părintesc, Neştiind că-n urmă sunt toţi cei ce-l iubesc... Nici o privire ‘napoi şi nici un gând! Tatăl rămâne la poartă plângând...
Iată-l cum în lume se pierde amăgit, Căutând să afle un trai mai fericit... Dar după o vreme de goană după vânt Fiul e rob zdrenţăros şi flămând...
Iată-l cum ridică privirea din dureri, Şi îşi vine-n fire şi caută spre cer... "Tată, nu-ţi cer ca pe-un fiu să mă iubeşti, Doar ca pe un rob numai să mă primeşti!"
Iată, e la poartă un Tată iubitor! El de mult te-aşteaptă, copil risipitor! Ştii, fericire în lumea asta nu-i, Vino, copile în dragostea Lui!