Din rădăcina vie Mlădiţa răsări, Cum scris a fost să fie, Cum Biblia grăi. O floare ca de vis, În noaptea cea târzie, Tot cerul ne-a deschis.
Această floare dulce Mireasmă răspândi; Lumină ne aduse, Prin neguri străluci. Ca om şi Dumnezeu, Durerea vrea să-alunge, Păcatul cât de greu.
Prin valea întristării Tu să ne fii Păstor, Spre largu-nseninării, Spre cerul uimitor! Acolo vrem să fim, Prin rugile cântării În veci să Te mărim!