Adesea sub bolta-nnorată, Suişul e aspru şi greu, Dar nu sunt uitat niciodată: Isus e Prietenul meu, Prietenul meu.
O sfântă speranţă-mi răsare; Mereu întâlnesc verzi păşuni Şi dulci, nesecate izvoare; Isus mi-e Păstorul cel bun, Păstorul cel bun.
Din lacrimi adun osanale Şi-un cântec de dor, liniştit, Căci am totdeauna pe cale, La dreapta, un Frate iubit, Un Frate iubit.
Aproape-i de-acum veşnicia, Mă rog şi aştept tot mereu Să-mi 'nalţ înspre cer bucuria: Isus este Regele meu, E Regele meu!