De n-aş avea în Domnul mângâiere, Aici, în a durerii tristă vale, Prin harul Lui de nu mi-ar da putere, N-ar fi scăpare!
În noaptea lumii, rătăcind, m-aş pierde, Căci pe oriunde-aş merge şi-aş căta, Tot n-aş găsi iubire-aşa deplină Cum e a Sa!
De-aceea-Ţi mulţumesc din suflet, Doamne, Că Tu din har prin veşnic legământ, Ca membru m-ai primit în a Ta obşte, În trupu-Ţi Sfânt!
În Legea Ta ajută-mi ca să umblu, Pân’ vei veni Tu iarăşi în mărire: Atunci voi fi cu Tine pe vecie, În fericire!