Când Isus Hristos Se pleacă spre noi, Servind de-adăpost şi scut în nevoi, Ducă-se viaţa şi chiar de-am muri, El ni-e Dumnezeul şi nu vom pieri!
Când ispite vin, bucurii dispar, Lacrimile curg, curgă, n-ai habar, Către El te-ntoarnă cu glas rugător, Şi-ai tot plânge-ntruna cu-aşa Mângâietor!
Nu-ţi încrede-n om dorul cel mai greu, Ci spre cer, în sus, ’nalţă-oftatul Tău! Numa-n cer găsi-vei milă de păcat, De te ’nalţi cu ruga, te întorci iertat!
Ţie ne rugăm, scump amic Isus: Ne-apără de-ăl rău în ăst greu nespus! Tu ai dat pe faţă har dumnezeiesc Şi speli cu-al Tău sânge, pe-ăi de se căiesc.
Deci v-apropiaţi ca să-I cereţi har, Şi orice-ar veni să n-aveţi habar! Isus este-n stare s-ajute-n nevoi, El ne zice dulce: „Iată, sunt cu voi!”