Ne vom revedea odată, În căminul cel de sus? Vom privi pe Domnu-n faţă, Negrul nopţii când s-a dus? Ne vom întâlni cu-ai noştri Prieteni buni, cu ei uniţi? Vom mânca la masa obştii Cu Isus, nedespărţiţi? Da, ne vom vedea acolo, La izvorul apei vii, Şi vom fi de-atunci încolo, Fraţi, surori şi ai Săi fii.
O! ce fericire fi-va, Când pe nor în cer răpiţi Vor cânta Lui: „Aleluia”, Toţi în cor cei mântuiţi. Prin oraş, pe străzi de aur, Şi la marea de cristal, Vor cânta din harfe de-aur La ospăţul cel regal. Să umblăm deci în credinţă, Lângă Domnu-oricând să stăm, Şi-mplinind a Lui voinţă, Viaţa-n veci o căpătăm.