Cunosc pe lume-un colț de rai Cu frumuseți de negrăit, Și-un chip ce poartă blând, smerit, ||:Candoarea florilor de mai.:||
Două oglinzi adânci de-ape Reflectă cerul și pământ, Iar chipul ei cel drag și sfânt ||:În sufletu-mi abia încape.:||
Livada, ce atâta dor Ascunde-n rod, e plină De cântec și lumină ||:Venind din cel mai clar izvor.:||
Acesta-i locul unde ea Veghează-n rugă și trudește Până cei mici ca brazii vor crește ||:Această sfântă-i mama mea.:||