Departe-i patria din cer? Întreb simțindu-m-obosit... Primesc răspunsul să mai sper, Căci iat-o a mai sosit! Deci lasă plânsul, mergi mereu, Speranța nu ți-o micșora Pân’ ce-mpăcat cu Dumnezeu Ți-asiguri partea ta!
Întreb Cuvântul tot la fel Și-mi este zilnic de folos, Și-același gând îmi spune el: Curând e-aici Hristos! Deci lasă plânsul, fii viteaz, Sfârșitul ăstui crunt război Mult mai aproape este azi Decât am crede noi.
Azi, soare, lună și pământ Vestesc orișicui, mereu, mereu, Că se-mplinește-un jurământ Rostit de Dumnezeu! Deci lasă plânsul, suflet drag, De mult se-arată semne mii Că ne găsim la scumpul prag Al marii veșnicii!
Da, nu mai sunt departe, nu, De țara fără plâns și dor, Pierdem curajul, dar de-acu' Voi fi mai răbdător! Cei răi au mult, dar ce folos, Când știm grozavul lor final, Dar noi cânta-vom lui Hristos La marea de cristal.