Ca roua din zori ce coboară pe flori E dragostea lui Isus; O rază de cer ce mângâie-n dureri E dragostea lui Isus. În lume umblam fără rost Şi plin de-ntuneric am fost... În sufletul meu străluciri au pătruns Din dragostea lui Isus.
Cu mult mai presus decât falnicii munţi E dragostea lui Isus; Adâncă de-ajuns, un ocean nepătruns E dragostea lui Isus. Nu-i nimeni atât de căzut Să nu poată fi renăscut. Destul să te laşi, prin credinţă condus De dragostea lui Isus.
Nimic n-am mai sfânt pe întregul pământ Ca dragostea lui Isus; Oricât de trudit, merg pe drum însorit De dragostea lui Isus. Tresalte întregul pământ Şi lumile toate în cânt, Căci tot ce va fi preaslăvit în vecii E dragostea lui Isus!