Cu mireasma rugii sfinte, Spuse-n ceas de asfinţit, Inima mi-e iarăşi plină, Sufletul mi-e liniştit...
Într-o clipă, ca o taină, Zborul cântecului meu Trece negurile lumii Până sus, la Dumnezeu...
Şi mă simt din nou acasă, Fără preţ răscumpărat, Mult mai mult decât vreodată Am crezut şi am sperat...
Şi din nou, în şoapta rugii, Îmi revărs, tot dorul meu, Prin iubirea-Ţi minunată, Doamne, ia-mă-n cerul Tău!