M-a cuprins un dor de casă, Dor de patria de sus... Inima-mi se simte-atrasă De iubirea lui Isus! Fericire mult visată, Cum să-ncapi în bietu-mi piept, Când voi moşteni odată Mult mai mult decât aştept?
Lumea cu-ale ei ispite Nu mă poate ţine-n loc, Căci spre cer îmi stau ţintite, Dor aprins, priviri de foc! O, nespusă bucurie, Trai măreţ, de nedescris, Când Isus va fi să vie În mărire cum a zis!
Azi când inima-mi suspină, Doru-mi zboară mângâios Către ţara de lumină, Ţara păcii lui Hristos... Şi-nfrunt orice suferinţă Amintindu-mi de-un cuvânt Din a Lui făgăduinţă: "Iată, zice, vin curând!"