Să priveghem!

Să priveghem, rugându-ne întruna, Că nici nu ştim când Domnul va veni, Iar semne-au fost, au fost întotdeauna, Să fim dar treji orice ar fi!

Să priveghem, fugind de ispitire, Fiinţa noastră să ne-o consacrăm! Să devenim fii demni de mântuire Şi pe Isus să-L aşteptăm!

Să priveghem, căci noi în tot momentul Cercaţi suntem de patimi omeneşti; Uitând trecutul să-ndreptăm prezentul, Privind mereu spre zări cereşti!