Dragoste divină, voie dă-mi și mie Ca așa-n nevrednicie Să privesc în raza-Ți ce de sus răsare, Încălzind pe orișicare! Buni sau răi, sunt ai Tăi, Nu te uiţi la cine, tuturor faci bine...
Aer, mări, uscaturi, oglindesc cu toate Uimitoarea-Ți bunătate! Marea Ta răbdare către toţi se-arată Tot mereu mai minunată! Unii spun: "La ce bun Multa-ngăduinţă?" – E spre pocăinţă!
Pentru-a Ta iubire nu găsim cuvinte, Ea nici nu încape-n minte... Zi cu zi îngădui, lași nerăzbunate O mulţime de păcate; Tu arăţi către toţi Milă și iubire fără părtinire!
Rareori vreunul a primit vreodată O răsplată după faptă; Bucuros, Părinte, Tu ierţi pe oricine Când se-ntoarce către Tine! Când strigăm sau oftăm, Inima-ți de Tată este-adânc mișcată...