Tată ceresc, ce mult am vrea Să-Ţi înţelegem dragostea, Ea se întinde-n infinit, Din răsărit în asfinţit...
Veche de când nu ştim a fi Şi totuşi nouă-n orice zi, În ciuda urii omeneşti, Tu tot mai mult Te dăruieşti...
Îţi mulţumim c-ai dăruit, Pe Fiul Tău cel preaiubit, Ca să-Ţi cunoaştem dragostea Şi să trăim prin jertfa Sa.
Să izvorască în şuvoi Dragostea Domnului şi-n noi, Să fim lumină orişicui Şi mesageri ai cerului!